Cine e vinovat de incendiul de la Piatra Neamț?

A fost mediatizat săptămâna asta destul de mult cazul cu incendiul din spitalul de la Piatra Neamț. Și evident că toți cei care au avut câte ceva de spus au găsit câte un vinovat. Care desigur e … altul. E o atitudine foarte comună în lumea materială. Pentru că în lumea materială există suferință și da … uneori chiar și moarte. Și trebuie să aflăm cine e de vină.

Brahmanul din Avanti

În Bhagavata Purana există descrisă povestea unui brahman din Avanti. El avea venituri relativ bune dar era foarte zgârcit. Atât de zgârcit încât nu cumpăra nimic din ceea ce era necesar pentru el și familia lui și îi menținea pe aceștia la un nivel minim. Cu toate că avea mijloace financiare. Și după ceva vreme, niște hoți i-au furat toată averea agonisită.

Și cum soția și copiii erau deja împotriva lui, acest brahman a hotărât că e momentul să renunțe la tot (ca și când ar fi avut la ce să renunțe), a luat jurământul tăcerii și a plecat să cutreiere prin lume. Și de aici au început să i se întâmple tot felul de lucruri, care mai de care mai neplăcute. Oamenii îi furau puținele lucruri pe care le avea, îl jigneau, îl băteau, îl legau și multe altele.

Cine e vinovat?

În această stare, brahmanul nostru și-a pus întrebarea logică: cine e vinovat pentru tot ceea ce i se întâmplă. Și fiind educat, a început să dea tot felul de răspunsuri. Primul a fost că oamenii care se purtau urât cu el erau vinovați. Și a respins acest răspuns pentru că acei oameni sunt doar instrumente prin care se aplică legile karmei. Să fie semizeii, ființele superioare care aplică legile karmei? Nu, ființele superioare doar aplică legile karmei. Planetele? Da, planetele au o influență asupra vieții noastre dar ele acționează doar ca un instrument care indică ceva care există deja.

Și după alte câteva variante, brahmanul nostru ajunge la răspunsul logic dar foarte greu de acceptat. Și brahmanul nostru ajunge la concluzia că doar propria sa minte necontrolată care activează diverse funcții ale naturii materiale care rezultă în diverse activități. Și care activități rezultă în anumite reacții, mai mult sau mai puțin plăcute.

Ca să revenim …

Deci dacă e să dăm o explicație pentru problemele din viața noastră, urmând exemplul brahmanului din Avanti, putem observa că lucrurile rele care ni se întâmplă nu sunt cauzate de partidul x sau y care nu au făcut stradă în fața casei mele. Ele sunt cauzate de propria minte necontrolată și de activitățile mele din trecut care m-au adus în situația de față.

Și dacă e să mergem și mai departe, de fapt problema e că suntem în locul greșit. Un loc în care bolile, bătrânețea și moartea sunt peste tot. Și nu ne-am mai mira atât de faptul că în lumea materială mai există și oameni care mor din când în când. Ba, mai mult, dacă nu ne place cum e în lumea materială, am face și ceva în direcția asta.

Profesoara bolnavă de cancer

Am găsit pe internet un articol despre o profesoară bolnavă în ultimul stadiu de cancer care continuă să-și facă datoria și predă în continuare informatică. E o poveste interesantă care poate fi abordată din multe puncte de vedere.

Importanța datoriei

Învățătura pozitivă e că e bine să ne facem datoria, să facem acțiunile corecte indiferent de circumstanțe. Pentru că, mai devreme sau mai târziu, rezultatele pozitive vor apărea. Legile karmei funcționează pe termen lung și e important să facem acțiunile corecte și să avem răbdare.

Care e datoria?

Până aici totul arată bine. Dar o persoană inteligentă ar trebui să se întrebe și care e datoria ei. Da, ar trebui să-și facă datoria, dar care e datoria ei? Să învețe oamenii informatică? Și dacă e să luăm perspectiva scrierilor vedice, există două tipuri de datorii: datorii materiale și datorii spirituale.

Când vorbim de datorii materiale vorbim despre cum ar trebui să acționăm în acest corp în acord cu legile universului cu scopul de a avea o viață materială mai bună, în viața asta și în viața viitoare. Și diversele datorii pe care oamenii consideră că le au sunt sau nu în acord cu aceste datorii. De exemplu, dacă cineva consideră că datoria sa e să fie conștiincios la măcelărie, s-ar putea ca autoritățile din univers să nu aprecieze acest simț al datoriei. Deci a ne face datoria fără a știi care e această datorie nu e tot timpul ceva de lăudat.

Datoria unei persoane pe cale să moară

Dacă e să vedem situația și mai obiectiv, doamna profesoară este practic pe moarte. Și atunci o persoană inteligentă ar trebui să se întrebe cum ar trebui să se pregătească pentru acest moment. În Bhagavata Purana, regele Parikșit află că mai are de trăit 7 zile. Și atunci regele își părăsește rolul de rege și merge să afle de la înțelepți care e datoria cuiva care e pe cale să moară. E vorba aici de un întreg regat și nu de o clasă de informatică. Desigur că pentru fiecare persoană clasa ei de informatică e extrem de importantă dar practic vorbind … nu e.

Datoria spirituală

Și regele Parikșit află de la înțelepți că datoria sa principală nu e de natură materiale. Da, de cele mai multe ori e bine să ne facem ambele datorii. Dar de fapt, datoria spirituală e cea importantă. Pentru că în momentul morții nu vom fi întrebați câte ore de informatică am făcut, câte goluri am dat în Champions League sau multe alte lucruri care par extrem de importante acum. Atunci va fi important ce conștiință am dezvoltat. Și dacă nu am dezvoltat conștiința spirituală și nici nu am făcut vreun pas în direcția asta înseamnă că ne-am pierdut vremea. Faptul că ne-am făcut atâtea datorii e practic inutil.

Desigur că aceste lucruri nu se aplică doar pentru doamna profesoară. Toți suntem pe moarte. Toți mai avem maxim 100, poate 50, poate 20, poate 10 ani de trăit. Sau poate unii mai au câteva zile. Toți suntem bolnavi în lumea materială, nimeni nu va trăi veșnic. Așa că o persoană cu adevărat inteligentă se preocupă să găsească un remediu la această boală de care suferim cu toții. Simțul datoriei e foarte bun dar dacă nu e direcționat în mod corect atunci nu o să ne ajute prea mult.

Aș vrea să mă întrebi ce mai fac …

Uneori diverse persoane pe care le-am cunoscut în decursul vieții și cu care nu am mai ținut legătura îmi spun ceva de genul “Aș vrea să mă întrebi ce mai fac.” Și dacă ar fi să fiu sincer atunci le-aș răspunde cam ca mai jos. Dar de obicei nu o fac …

Răspunsul sincer

Pe scurt … știu ce face respectivul sau respectiva. Face exact acele activități pe care le fac 99,99% dintre ființele umane. Care sunt exact acele activități pe care le fac animalele. Adică mânăncă, dorm, se împerechează și se protejează (adică își asigură un loc în care să facă primele 3 activități). E drept că ființele umane fac aceste lucruri într-un mod mai “evoluat”. Cel putin teoretic.

Și mai fac ceva foarte interesant. Chiar și în momentele astea în care la știri se prezintă în fiecare zi informații despre boli și morți, oamenii se comportă ca și când cei care or să moară vor fi alții, lor nu li se va întâmpla niciodată așa ceva. Chiar și oamenii bătrâni și bolnavi.

Deci asta “mai fac” oamenii în lumea materială. Mănâncă, dorm, se împerechează și se protejează. Și pretind că vor trăi pentru totdeauna în acest corp material. Deci știu foarte bine ce fac și nu țin neapărat să aflu și detaliile. Viața e prea scurtă ca să o pierd cu discuții inutile.

Ce ar trebui să facă?

Și dacă e să le dau și un sfat acestor persoane care vor ca eu să aflu ce mai fac ele atunci sfatul ar fi să înceapă să-și pună întrebări serioase. Cine suntem? Care e scopul vieții? Ce se va întâmpla după moarte? Și după ce află câteva răspunsuri teoretice la aceste întrebări să acționeze într-un asemenea fel încât viața lor să fie mai bună în viitor, în acest corp sau în următorul.

Metanul și karma

Una dintre problemele detectate de “mințile luminate” de la Uniunea Europeană e faptul că au crescut emisiile de metan. Până acum s-au concentrat pe emisiile de CO2 dar acum au observat că problema e și metanul. Și atunci respectivii s-au gândit să ia niște măsuri pentru ca până în 2030 să reducă emisiile de metan.

Funcționează măsurile astea?

Sigur că unii ar putea să “dea pe spate” când aud de asemenea măsuri, mai ales prezentate de persoane aparent respectabile, îmbrăcate impecabil, cu un discurs repetat îndelung și care pot să fie foarte convingătoare.

Singura problemă e că, practic vorbind, persoanele astea habar n-au ce fac. De ce? Pentru că de fapt problema nu e metanul. Problema nu are nimic de-a face cu metanul. Și dacă metanul e chiar nociv (nu știu, nu e relevant), metanul e doar un simptom.

Un simptom al ce? Un simptom al karmei care trebuie plătită. Și singura problemă cu karma e că … nu poți scăpa de ea. În ultimii 10 ani, liderii noștri s-au preocupat de reducerea emisiilor de CO2. Și au considerat că dacă fac asta o să trăim într-o lume mai bună. E asta adevărat? Nu, nu trăim într-o lume mai bună. Mulți oameni stau 8 ore pe zi cu niște măști pe față care sunt mult mult mai nocive decât emisiile astea de CO2 sau metan. Așa că dacă o să se reducă emisiile de metan, va apărea alt motiv pentru care să suferim. Pentru că dacă avem karmă proastă atunci asta o să se întâmple.

Problema reală

Așa că oamenii inteligenți ar trebui să-și pună problema cum să facă să nu mai acumuleze karmă proastă și cum să facă să-și purifice karma proastă pe care o au deja. Pentru că de consecințele karmice nu se poate scăpa prin metode externe. Și de cele mai multe ori exact încercarea de a scăpa duce la acumularea de mai multă karmă proastă. De exemplu, una dintre rezolvările propuse în cazul metanului era uciderea vacilor care produc metan. Ceea ce din punct de vedere karmic ar avea un efect catastrofal. De fapt nu ar avea, are un efect catastrofal.

Alții, un pic mai inteligenți, propun reducerea consumului de carne. De exemplu asta e una din concluziile articolului de mai jos.

https://letstalkscience.ca/educational-resources/stem-in-context/cows-methane-and-climate-change

Și dacă tot asta e problema, de ce să nu reducem consumul la 0? Deci dacă “liderii” cu costume poleite și discursuri frumoase ar chiar vrea să facă ceva ca să trăim într-o lume mai bună, primul lucru pe care ar trebui să-l facă e să închidă toate McDonald’s-urile, Burger King și așa mai departe. Desigur că nu mă aștept că o vor face …

P.S. Aici e planul “magnific” al celor de la UE prin care vor face o lume mai bună https://www.g4media.ro/obiectivul-este-un-mediu-netoxic-uniunea-europeana-prezinta-noi-strategii-pe-langa-emisiile-de-metan-nivelul-de-substante-chimice-din-jucariile-copiilor-ar-trebui-in-continuare-sa-scada.html

Descoperire uimitoare a științei

Am găsit azi un articol despre o descoperire uimitoare a științei. Un om de știință a descoperit că un alt univers a existat înainte de al nostru și că energia din acel univers iese prin găurile negre. Și, ne mai spune tot el, după distrugerea acestui univers va fi creat un alt univers. Și pentru această descoperire omul nostru de știință a primit premiul Nobel.

Ce părere are Veda despre asta?

Păi în primul rând scrierile vedice știau deja toate astea. Nu doar că a existat un alt univers înainte de “al nostru” ci chiar în acest moment există nenumărate universuri. Nenumărate. Și aceste nenumărate universuri sunt create și distruse iar și iar.

Și chiar în timpul vieții unui singur univers există nenumărate cicluri de creație și distrugere parțială. Cicluri în cicluri în alte cicluri. Și toate aceste lucruri la infinit pentru că materia e eternă. Așa că eu aș propune ca următorul premiul Nobel să i-l dăm lui Șrila Vyasadeva care a descris aceste lucruri în Șrimad Bhagavatam și nu unui alt Sir Roger Penrose.

Metode științifice

Un alt avantaj pe care îl are Șrila Vyasadeva e că teoria lui despre creație nu conține “cred” “probabil” “s-ar putea” și așa mai departe. Șrila Vyasadeva știe exact cum a avut loc creația. Spre deosebire de Sir Roger Penrose care a luat vreo 5 observații bazate pe simțurile lui limitate și cu inteligența lui limitată a speculat ceva. O speculație care arată frumos și e plină de formule matematice (presupun) dar care are niște probleme intrinseci.

Una dintre ele este că presupune că legile universului funcționează peste tot la fel ca în laboratorul lui. O premiză care nu are nici o susținere. Pentru că, cel mai probabil, legile fizicii funcționează altfel pe Marte. Probabil complet altfel. Așa că teoria lui Sir Roger Penrose, fiind bazată pe această premiză, e evident doar o speculație interesantă și inutilă. Și nu doar a lui, toate speculațiile “științifice” despre părți ale universului în care nu am fost și habar n-avem cum funcționează.

Veda în sine ne spune că orice speculație bazată pe simțurile noastre imperfecte și pe inteligența noastră limitată e … o speculație. Și ne recomandă să întrebăm pe cineva care știe. De exemplu Șrila Vyasadeva care știe exact cum a creat Brahma. De unde? Păi chiar de la Brahma, de fapt de la fiul acestuia. Dacă vrei să știi exact cum a fost construită o casă, cel mai bine întrebi constructorul.

De ce nu facem asta?

Și la întrebarea “de ce nu facem asta?” răspunsul e foarte simplu. Dacă acceptăm răspunsul lui Brahma, cel care e inginerul șef al acestui univers, trebuie să acceptăm că Brahma există și e mai inteligent decât noi. Și că în fiecare univers există câte un Brahma care creează sub îndrumarea arhitectului șef, Vishnu care e o expansiune a Persoanei Supreme, Krishna. Care Krishna e cauza fără de cauză a tuturor cauzelor. Adică Dumnezeu dacă vreți să vorbim în limbaj “vestic”.

Și asta e ultimul lucru pe care vrem să-l facem, să acceptăm că în spatele acestei creații extrem de inteligente a existat și există o inteligență. Vrem să avem o teorie despre creație fără cel mai important aspect al creației și anume creatorul. Așa că nu-i dăm premiu lui Șrila Vyasadeva cu lui Sir Roger Penrose pentru că a descoperit un gaz cosmic care iese din gaura neagră și a ajuns în mod indubitabil la concluzia că gazul respectiv e de la un alt univers care a existat înainte. Trăiască știința! 🙂

Articolul despre descoperire e aici … doar dacă aveți timp de pierdut cu prostii … https://www.independent.co.uk/life-style/gadgets-and-tech/black-holes-universe-big-bang-roger-penrose-nobel-prize-b881031.html

Mr. Nobody

Continuăm discuțiile despre filme și astăzi e vorba de un film numit “Mr. Nobody”. Care are un motiv destul de interesant, ideea că în funcție de alegerile pe care le facem, selectăm o variantă sau alta din variantele de viitor posibile. Adică viața eroului nostru e deja scrisă și acolo are câteva alegeri prin care alege dacă merge pe scenariul 1 sau scenariul 2. Dar mai e un subiect și mai interesant, faptul că în 2092 oamenii vor fi nemuritori.

Obținerea nemuririi

Conform filmului, în 2092 Nemo este ultimul muritor de pe pământ și mai are foarte puțin de trăit. Toți ceilalți se folosesc de metode de rejuvenare a celulelor și sunt practic nemuritori. E o idee care pare foarte atractivă, faptul că prin metode științifice o să reușim să obținem un corp nemuritor.

Dar în contextul epidemiei din 2020, scenariul pare mai degrabă de domeniul ficțiune. Pentru că e evident că știința modernă e foarte foarte departe de stadiul respectiv. Și dovada e simplă, de aproape un an se chinuie să găsească o soluție la un mic virus și nu găsește. Pentru că reclama e foarte bună dar practica e cu totul alta.

Desigur, am mai scris asta, întreg demersul obținerii nemuririi corpului e o prostie. Pentru că noi suntem deja nemuritori. Acest lucru e clar de la începutul Bhagavad Gitei. Krishna îi spune lui Arjuna:

na tv evāhaṁ jātu nāsaṁ
na tvaṁ neme janādhipāḥ
na caiva na bhaviṣyāmaḥ
sarve vayam ataḥ param

Nu a fost niciodată un moment când eu să nu exist, nici tu și nici acești regi. Și nici în viitor nu va înceta vreunul dintre noi să existe.

na jāyate mriyate vā kadācin
nāyaṁ bhūtvā bhavitā vā na bhūyaḥ
ajo nityaḥ śāśvato ’yaṁ purāṇo
na hanyate hanyamāne śarīre

Pentru suflet nu există nici naștere nici moarte în nici un moment. … El este nenăscut, etern, mereu existent și primordial. El nu este ucis când corpul este ucis.

Deci ceea ce e nemuritor e sufletul și nu corpul. Și corpul, orice am face, tot temporar rămâne. Există în acest univers entități care chiar au acea tehnologie genetică la care visăm noi și de care suntem foarte departe. Dar totuși, și acele entități mor. Pentru că asta e natura lumii materiale. Așa că a căuta viața eternă în corpul material temporar e o mare prostie. Și chiar și dacă, prin absurd, am ajunge la acel nivel tehnologic, tot o prostie ar fi. Ce persoană normală ar vrea să trăiască etern în genul ăsta de corp material?

Cum să alegi un primar?

Cum zilele astea sunt alegeri locale, am zis să dau o perspectivă spirituală asupra acestor alegeri. Fiind complete, scrierile vedice au o părere despre orice subiect deci evident și despre datoria unui primar, cum se alege și așa mai departe.

Care e datoria unui primar?

Un prim aspect ar fi să definim care e datoria unui primar, care e “fișa postului”? Și din scrierile vedice aflăm că un conducător de orice fel (cap de familie, șef de scară, consilier local, primar șamd) e responsabil pentru bunăstarea fizică, mentală și … spirituală a subordonaților săi.

Din punct de vedere fizic, conducătorul e responsabil ca subordonații săi să aibă unde dormi, ce mânca și alte cele. Și din punct de vedere mental, e responsabil ca subordonații săi să fie liberi de anxietăți, să nu fie stresați și așa mai departe. Ceea ce e cunoscut și acceptat, cel puțin teoretic.

Dar cea mai importantă datorie a unui conducător e ca subordonaților săi să li se creeze cadrul în care să progreseze din punct de vedere spiritual. Și de fapt asta e datoria principală a unui conducător și restul datoriile sunt subordonate acestui principiu. Bunăstarea fizică și mentală nu sunt un scop în sine, ele sunt menite să asigure cadrul în care oamenii să poată progresa din punct de vedere spiritual.

Și dacă un primar asigură doar bunăstarea materială a cetățenilor, un astfel de primar e complet necalificat. Desigur, dacă e să ne uităm în programele candidaților la primărie, probabil că nu vom găsi pe cineva care să aibă ca prioritate progresul spiritual al cetățenilor. Dar ar trebui …

Cine ar trebui să voteze?

Și ca să mai arunc un pic de controversă, un aspect interesant e sistemul de alegere al unui conducător. Desigur, noi folosim un sistem în care fiecare are drept de vot. Ceea ce înseamnă că indiferent de calificare, fiecare are drepturi egale. Fie că știu cine candidează sau nu, fie că au citit sau nu programele candidaților, toți au același drept de vot.

Ceea ce nu prea are sens, pentru că în general drepturile vin la pachet cu o anumită responsabilitate. Și problema e că oamenii sunt coruptibili. Pentru majoritatea, dacă mergi cu o găleată cu ceva orez, făină și zahăr cu câteva zile înainte de alegeri, e suficient ca să te voteze. Sigur că poate la unii gălețile sunt mai “complexe” sau mai subtile, dar cam ăsta e principiul. Dacă acel conducător îmi dă un “morcov”, îl votez. Dacă nu … nu.

Care e problema? Păi problema e că a luat bani de altundeva ca să-mi dea acel morcov. Poate cineva rămâne fără morcovi. Ceea ce e evident … treaba lui. Și cel mai probabil acel cineva care plătește morcovii voi fi chiar eu, prin taxe mai mari în următorul mandat.

Deci atunci când fiecare votează bazat pe interesul personal (de fapt de multe ori bazat pe interesul personal imediat), atunci binele comunității nu mai e un criteriu. Câștigă acel care știe mai bine să exploateze dorințele votanților. Și evident că și poate.

Consiliul înțelepților

De asta în cultura vedică nu avea toată lumea drept de vot, nu exista un sistem democratic. Sistemul era în general monarhie, cu un lider puternic. Și acest lider puternic funcționa sub îndrumarea înțelepților. Pentru că acești înțelepți nu erau coruptibili, nu puteai să-i mituiești cu o găleată cu orez și făină. Și ei erau interesați de bunăstarea cetățenilor, puteau să fie detașați de propriul interes.

Așa că acești înțelepți “ungeau” un nou rege, dădeau jos un anumit rege, alegeau altul și așa mai departe. Frumos și curat, nu se cheltuiau bani pe afișe, nu stăteau oamenii în centru să obțină semnături, nu se organizau alegeri în fiecare an și așa mai departe. Drepturile înseamnă responsabilitate și doar cei responsabili aveau dreptul să aleagă. Și de fapt nu era chiar un drept, era o datorie pe care și-o făceau față de comunitate.

Nu prea seamănă cu ce vedem acum, nu?

Cum să vinzi ochelari?

Una dintre reclamele care îmi tot apare pe Facebook e la un magazin care vinde lentile și ochelari. Și pot să îmi dau seama că strategia lor de marketing e foarte bună și în același timp faptul că e foarte bună arată cât de departe suntem de unde ar trebui să fim.

Care e strategia de marketing?

Păi e foarte simplu, nu e rocket science. În ziua de azi dacă vrei să vinzi orice, să convingi pe oricine de orice, folosești arma letală: femeia. Și nu orice femeie, una atractivă și îmbrăcată destul de sumar. Desigur, reclama nu e una grosieră, e o domnișoară (sau doamnă, ce o fi) atractivă, cu un decolteu semi-decent, dar suficient.

De ce funcționează? Păi e foarte simplu, pentru că societatea în care trăim e bazată pe sex. Oriunde te uiți găsești ceva care să agite bărbații din punct de vedere sexual. Și atunci săracii, la cel mai mic indiciu de ceva care ar aduce de departe a avea legătură cu sexul, ei devin agitați din punct de vedere sexual.

Care e problema?

Și evident că reacția majorității bărbaților e … și care e problema? Păi cam niciuna, doar că agitația asta sexuală te face … neinteligent. Atât de neinteligent încât poți fi manipulat oricum. Ai ajunge să faci orice ca să-ți iese și ție ceva.

Exemplul clasic în lumea animalelor e elefantul. E cunoscut faptul că dacă vrei să capturezi un elefant , ai nevoie de o femelă. Ar fi foarte dificil să-l prinzi altfel dar dacă ai o femelă elefant atunci e foarte ușor. Pentru că agitat de dorințe sexuale, elefantul o să ignore faptul că trece peste o plasă sau că în fața lui e o groapă acoperită cu frunze. Lucruri pe care altfel le-ar fi observat. Și poate chiar le observă dar totuși, agitat de dorințele sexuale, pică în cursă.

Cum să vinzi orice?

Acum ceva vreme îmi povestea un prieten, inginer de profesie, că a intrat într-un magazin de telefoane să se uite. Și desigur că te-ai aștepta de la un inginer să gândească logic, să evalueze la rece variantele și așa mai departe. Da, de unde? A intrat în magazin și domnișoara de acolo i-a apăsat un pic pe butoane și a ieșit cu un telefon scump pe care nu și-l dorea. Am pățit-o și eu, nu zic. Țin minte exact cum acum x ani, mi-am cumpărat niște pantaloni destul de scumpi pe care i-am purtat de vreo 2 ori pentru simplul motiv că domnișoara de acolo a știut pe ce butoane să apese.

Deci dacă vrei să vinzi orice unui bărbat, pui o femeie frumoasă, ideal nu extrem de îmbrăcată. Și atunci, dacă respectiva apasă foarte finuț pe butoane, respectivul o să cumpere orice. Lentile, ochelari, telefoane, pantaloni, orice.

Matrix

Dacă tot am început cu filmele spirituale, era evident că nu puteam rata ocazia să vorbesc puțin despre Matrix, care e un clasic în domeniu. Cel puțin prima parte prezintă câteva idei spirituale foarte interesante.

Pilula roșie sau pilula albastră?

La fel ca lui Neo, fiecăruia dintre noi i se pune în față decizia “pilula roșie” sau “pilula albastră”? Vrei să afli adevărul sau vrei o fericire iluzorie, ceva “călduț” dar care e de fapt un mare compromis. Și din păcate majoritatea oamenilor aleg pilula albastră, să se complacă într-o poziție “călduță”. Și în mod interesant, chiar și cei care cred că aleg pilula roșie, de fapt aleg tot pilula albastră.

Adică oamenii nu urmează o cale spirituală pentru a obține realizarea de sine, urmează o cale spirituală pentru a își îndrepta un pic spatele și a își controla mai bine mintea. De ce să își controleze mai bine mintea? Păi ca să fie mai eficienți … în Matrix. Ceea ce ne duce la punctul principal.

Ce e Matrix-ul?

Desigur că fiind un film american, ideile spirituale sunt combinate cu tot felul de stereotipuri de la Hollywood. Femeia, lupta om – roboți și multe alte idei SF. Dar ideea matrix-ului e foarte bună și probabil luată din scrierile vedice. Care e originalul? Păi scrierile vedice ne spun că fiecare dintre noi e o entitate spirituală la origine și că locul nostru nu e în lumea materială. Și de fapt această lume materială e iluzorie, e ceva care ni se proiectează în fața ochilor.

E ca un fel de realitate virtuală în care simțurile noastre sunt conectate la aparate și cu ajutorul simțurilor materiale, ni se proiectează o altă realitate. Și această realitate virtuală e atât de bine făcută, atât de “realistă” încât nici nu se pune problema să ne gândim că de fapt ceva nu e în regulă. Și atunci fiecare e preocupat de a obține o poziție cât mai bună în realitatea virtuală. La fel cum în film, unii au făcut pact cu cei care administrează Matrix-ul pentru a obține o poziție mai bună. Dar evident iluzorie.

Pentru că scopul “jocului” nu e obținerea unei poziții bune în Matrix, scopul e evadarea din Matrix, de a reveni la poziția noastră reală.

Ce e acea realitate?

Sigur că partea cu lupta dintre oameni și roboți și faptul că suntem cumva forțați să rămânem în realitatea virtuală pentru că roboții au nevoie de energia noastră e … SF. De fapt, în corpul nostru spiritual, noi părem pentru ceilalți ca cineva care e absent, “căzut pe gânduri”. Și în aceste câteva frânturi de timp se petrece toată existența noastră în lumea materială, milioane și milioane de vieți.

De ce nu ne “trezim”?

Și mai interesant de atât e că nu ne forțează nimeni să rămânem în realitatea virtuală. Singurul lucru care ne ține aici e că … ne place aici. Putem să plecăm oricând, trebuie doar să ne dorim. Desigur că unele persoane își doresc asta dar … își doresc și multe alte lucruri. Își doresc și multe lucruri care au de a face cu realitatea virtuală.

Și singurul mecanism al acestei realități virtuale de a ne ține aici e să ne prezinte lucruri atractive pentru noi. Cum facem un pas spre ieșire, cum apare ceva “interesant”. Și atunci ne oprim să ne bucurăm de acel lucru și uităm că încercam să ne trezim. Și ne trezim peste x luni, ani, vieți că parcă plecasem undeva. Și mai facem un pas spre ieșire. De asta ieșirea din Matrix e foarte grea, pentru că lupta nu e cu agenții, lupta e cu propria minte și cu dorințele materiale. Și atâta vreme cât mai avem dorințe materiale, agenții realității virtuale ne vor exploata acele dorințe ca să ne țină aici.

Cam astea ar fi ideile spirituale din film. În rest nimic nou, idei din interiorul Matrixului ca în orice film american …

Paradoxul lui Epicur

Paradoxul lui Epicur

Uneori ateiștii folosesc argumente filozofice pentru a demonstra inconsistența sistemului teologic. Unul dintre ele e argumentul dat de filozoful grec Epicur. Care e logic și aparent de necombătut. Dacă pornim de la premiza că Dumnezeu e atotbun și atotputernic, cum putem explica existența suferinței și a răului? Și argumentul lui e cel de mai jos.

Paradoxul lui Epicur | Pagini apologetice catolice
E Dumnezeu doritor să oprească răul și nu poate? Atunci nu este omnipotent. Poate dar nu vrea? Atunci nu este binevoitor. Poate și dorește? Atunci de ce mai există rău? Nici nu poate nici nu vrea? Atunci de ce să-l mai numim Dumnezeu?

Adică dacă Dumnezeu nu poate să oprească răul atunci înseamnă că nu e atotputernic. Logic, nu? Dacă poate și vrea să oprească răul … atunci de ce mai există rău? Și asta e logic. Dacă poate și nu vrea să oprească răul atunci Dumnezeu e rău. Care deja e puțin tras de păr. Și o să explic puțin viziunea scrierilor vedice și răspunsul lor la dilema lui Epicur. Cei care au mai citit acest blog știu în mare care e răspunsul.

Explicația vedică

Răspunsul scurt e că Dumnezeu poate să oprească răul. Altfel nu ar mai fi atotputernic. Dumnezeu vrea să aibă cu fiecare dintre noi o relație de iubire. O relație de iubire înseamnă că cei doi parteneri, în mod liber, aleg să-l iubească pe celălalt. Pentru ca să aibă o relație de iubire cu fiecare dintre noi, Dumnezeu ne dă liberul arbitru. Putem să îl iubim sau putem să-l urâm. Desigur că ar prefera să-l iubim dar nu ne constrânge.

Suntem liberi să îl blasfemiem, să zicem că e mort, nu există și multe altele. Evident, Dumnezeu nu ia lucrurile astea prea în serios, la fel cum nu iei în serios un copil care vorbește prostii. Dar desigur, ar prefera să aibă o relație de iubire cu fiecare dintre noi. Și în acea relație de iubire, Dumnezeu se ocupă de tot, nimeni nu are absolut nici o grijă. Asta e religia despre care vorbește Isus Hristos. E la fel în orice societate, doi oameni se pot iubi sau nu, e o alegere liberă care nu e reglementată prin lege.

Karma

Dacă nu vrei această relație de iubire, atunci nu ai de ce să stai în asocierea cu Dumnezeu. Pentru că nu vrei să ai de a face cu El. Așa că pentru cei care nu vor să aibă de a face cu Dumnezeu, e creată această lume materială. În care fiecare face absolut ce vrea. Adică dacă vreau să-i scot ochii vecinului, în principiu pot să fac asta. Dar ca să învăț că acest lucru nu e bine, atunci există consecințe. La fel cum în orice societate sistemul legal îi constrânge pe cetățeni să aibă un minim de moralitate.

Nu-l iubesc pe vecinul dar nu-i scot ochii pentru că o să ajung la închisoare. Sigur, nu e cea mai înaltă conștiință dar e mai bine decât să-i scot ochii. La fel, la nivel universal există legi care stabilesc ce e bine și ce e rău și consecințele acestora. De aceea pentru faptele rele există consecințe negative. Care desigur nu sunt eterne cum greșit cred unii creștini. Ăsta e un nivel de religie primar, religia fricii. Sunt înclinat să-i scot ochii vecinului dar nu o fac de frică. Desigur că nu e un nivel foarte avansat dar e bună…

În același timp, în religia materialistă, faptele bune sunt recompensate. La fel cum uneori copiii sunt educați că dacă duc gunoiul primesc o ciocolată. E un mod destul de primitiv dar ajută. Asta e partea materialistă a religiei, morcovul și bățul. Care educă oamenii să aibă o minimă moralitate. Desigur, superior acestui nivel e cel care face acțiunile corecte dintr-un simț al datoriei, face o acțiune bună pentru că așa crede el că e corect și fără să aștepte o recompensă. Asta e ceea ce se numește karma yoga. Și superior acestui nivel e nivelul la care cineva face bine din iubire pentru ceilalți.

Deci pe scurt, fiecare face exact ce vrea. Respectarea legilor universale este obligatorie. Iar iubirea față de ceilalți și față de Dumnezeu e opțională.

Un exemplu simplu

Maestrul meu spiritual dădea un exemplu simplu. În războaiele mondiale, englezii și germanii se bombardau unii pe alții și se atacau în diferite feluri. Și femeile din cele două țări se rugau aceluiași Dumnezeu ca soții și fii lor să se întoarcă acasă. Desigur, ei se ucideau unii pe alții așa că nu toți s-au întors acasă. Și multe femei au devenit ateiste pentru că Dumnezeu nu le-a răspuns rugăciunilor. Desigur … nimeni nu l-a întrebat pe Dumnezeu dacă vrea ca acest război să aibă loc. Deci în contextul ăsta, dacă noi ne tăiem venele, cum putem să dăm vina pe Dumnezeu pentru că ne curge sânge?