E bunăstarea individuală sau colectivă? (5)

Am dat în articolele anterioare câteva argumente pro și contra considerării bunăstării a fi individuală sau colectivă. Și am explicat despre karma, care e individuală. Și apoi am explicat că suntem suflete spirituale care nu au nimic de a face cu energia materială. Deci din perspectiva asta bunăstarea noastră nu are nimic de a face cu bunăstarea unei comunități din care facem parte. Și că de fapt bunăstarea reală e legată de suflet, de înțelegerea corectă a lucrurilor. Și că bunăstarea noastră depinde de progresul spiritual.

Astea fiind spuse, presupunând că v-am convins că responsabilitatea e individuală, o să mai adaug o componentă fundamentală în viața spirituală. Și anume asocierea cu alți practicanți spirituali. Care este o condiție esențială pentru progresul spiritual. Pentru că practic vorbind nu ai absolut nici o șansă să progresezi din punct de vedere spiritual fără a avea asocierea cuiva mai avansat. Metoda “prin forțe proprii” nu va duce la absolut nici un rezultat. Pentru că … nu avem forțe proprii.

Cu cine?

Astea fiind spuse mai există câteva aspecte extrem de importante. Primul e cu cine ar trebui să ne asociem. Și răspunsul logic e că ar trebui să ne asociem cu acei practicanți spirituali sinceri, care au o realizare spirituală reală. Poate că nu au atins realizarea “finală” (ca și când ar exista așa ceva), dar sunt pe un drum care chiar duce undeva, sunt sinceri, au ceva experiență și fac eforturi zilnic să progreze. Astfel de practicanți spirituali sunt foarte rari. Foarte foarte rari. Desigur că e plin de mișcări spirituale, sunt conștient de asta, dar oameni cu adevărat interesați de spiritualitate și care sunt dispuși să facă eforturile necesare sunt foarte puțini.

Și dacă găsim o astfel de persoană sau o astfel de comunitate ar trebui să apreciem cu adevărat această oportunitate. Și să facem toate eforturile necesare să ne asociem cu acei practicanți sau cu acea comunitate. Și ce ar trebui să înțelegem că chiar și în cadrul unei comunități autentice sunt oameni și oameni. Adică fiecare e la un nivel diferit.

Cum?

Un aspect la fel de important este cum ne asociem cu acești practicanți spirituali. Nu e suficient să împărțim cu ei același aer. Progresul spiritual nu e un fel de corona virus care se ia în mod automat. Da, poți progresa foarte ușor în asocierea unor persoane avansate spiritual … dacă profiți de asocierea respectivă. În Bhagavad Gita e descrisă atitudinea unui discipol față de maestrul spiritual. Și această atitudine e bine să o avem față de toți practicanții spirituali mai avansați ca noi, care ne pot ajuta. Textul l-am mai citat de multe ori și e următorul:

tad viddhi praṇipātena
paripraśnena sevayā
upadekṣyanti te jñānaṁ
jñāninas tattva-darśinaḥ

Încearcă doar să afli adevărul apropiindu-te de un maestru spiritual.
Întreaba-l cu supunere și pune-te în slujba sa. Sufletele realizate de sine îți pot împartăși cunoașterea, căci ele au văzut adevărul.

E un text fundamental pentru un practicant spiritual și am văzut practic că înțelegerea acestui text face diferența între cineva care progresează rapid și cineva care nu progresează. Deci sunt acolo 3 componente extrem de importante:

  1. Umilința. În acest context umilința nu înseamnă să stai în genunchi, să mergi tot timpul aplecat de spate sau alte lucruri de genul ăsta care pot fi și o dovadă de falsă umilință. Umilința înseamnă în primul rând să-mi văd lungul nasului, să accept că poate nu știu mare lucru și să accept că alții poate știu mai bine decât mine.
  2. Interesul. De fapt a pune întrebări e un semn al interesului. Dar desigur, vezi punctul 1 … ar fi bine să punem întrebări în starea de spirit că poate nu știm deja. Întrebările sunt un semn al interesului și ele se pot manifesta și prin faptul că citești o carte importantă pentru practica spirituală. Asta ca să nu trebuiască respectivul să-ți citească pagină cu pagină. Și desigur, întrebările ar trebui să fie relevante și să ducă spre punctul 3.
  3. Dorința de a pune în practică. Dacă am pus întrebările corecte și cu atitudinea corectă ar fi trebui să aflăm și cum să punem aceste cunoștințe în practică. Adică să aflăm procesul prin care să transformăm realizările teoretice de la punctul 2 în realizări practice, reale. Pentru că doar realizarea teoretică nu ne ajută foarte mult

Cam asta e pe foarte scurt “secretul” asocierii. Dacă cineva respectă rețeta, el va progresa foarte rapid și dacă nu … va progresa și el foarte lent. Deci chiar dacă pentru progresul spiritual, ajutorul altor practicanți e obligatoriu, ce facem cu acest ajutor e decizia noastră. Și cum am stabilit că bunăstarea depinde de progresul spiritual … din perspectiva asta bunăstarea e atât colectivă cât și individuală.

E bunăstarea individuală sau colectivă? (4)

Am discutat în articolul precedent despre karma și faptul că aceasta este individuală. Așa că, din perspectiva asta, bunăstarea cuiva nu depinde deloc (pe termen lung evident) de ceea ce fac cei din jur. Și următorul stadiu după ce o persoană înțelege cam cum să se bucure inteligent în lumea materială este stadiul în care dobândim cunoașterea spirituală. Cunoașterea spirituală începe cu înțelegerea diferenței dintre spirit și materie. De exemplu, Bhagavad Gita începe cu …

dehino ’smin yathā dehe
kaumāraṁ yauvanaṁ jarā
tathā dehāntara-prāptir
dhīras tatra na muhyati

Așa cum sufletul întrupat trece mereu, în acest corp, de la copilărie la tinerețe și bătrânețe, la fel și sufletul după moarte trece într-un alt corp. Cel înțelept nu se lasă amăgit de o astfel de schimbare.

Și atunci ar trebui să înțelegem că suntem suflete spirituale. Și acolo se dau câteva exemple de lucruri care nu ne pot afecta în mod real pe noi, sufletul spiritual. De exemplu:

nainaṁ chindanti śastrāṇi
nainaṁ dahati pāvakaḥ
na cainaṁ kledayanty āpo
na śoṣayati mārutaḥ

Sufletul nu poate fi niciodată tăiat în bucăți de nici un fel de armă, nici ars de foc, nici înmuiat de apă și nici veștejit de vânt.

Și concluzia logică ar fi …

ye hi saṁsparśa-jā bhogā
duḥkha-yonaya eva te
ādy-antavantaḥ kaunteya
na teṣu ramate budhaḥ

O persoană inteligentă nu ia parte la cele ce sunt pricini de suferință, născute din contactul cu simțurile materiale. O, fiu al lui Kunti, asemenea plăceri au un început și-un sfârșit, așa că cel înțelept nu se lasă cuprins de desfătările lor.

Sufletul nu e de fapt afectat de materie și fericirea noastră reală nu depinde de exterior. Așa că fericirea, bunăstarea noastră reală nu are nimic de a face cu exteriorul, cu materia. Poți fi fericit în condiții materiale foarte proaste și poți fi bogat, de succes și mizerabil. Deci din perspectiva asta bunăstarea e clar individuală și nu colectivă.

E bunăstarea individuală sau colectivă? (3)

(Acest articol e continuarea părților 1&2. Vă recomand să citiți părțile 1&2 înainte de această parte.)

Se poate pune problema … “Dacă eu îmi fac datoria și ceilalți nu atunci ce se întâmplă?” E o întrebare foarte pertinentă. Aparent dacă eu îmi fac datoria și restul nu, eu voi avea de suferit, deci bunăstarea mea depinde de faptul că ceilalți își fac datoria sau nu. Dacă e să încep să argumentez partea cealaltă, karma e de fapt individuală și în principiu ceea ce se numește karma colectivă nu există. Ceea ce numim noi “karma colectivă” înseamnă doar că persoane cu o karmă similară sunt puse în situații similare și uneori împreună. Am mai dat de câteva ori exemplul cu un banc care-mi place foarte mult pentru că explică foarte frumos ideea de karmă colectivă.

Mai multe persoane erau în largul oceanului pe un vas de croazieră. La un moment dat începe o furtună foarte puternică și unul dintre ei înțelege că nu vor supraviețui. Și atunci, acea persoană ridică vocea către cer și spune:

  • “Doamne, știu foarte bine ce am făcut și cum mi-am trăit viața. Și înțeleg că din cauza activităților mele, ai decis acum să-mi termini viața. Și asta e ok. Dar (arătând spre ceilalți) ei, ei sunt nevinovați, ei nu au greșit cu nimic. De ce îi ucizi și pe ei pentru activitățile mele negative.”

Și atunci din cer se aude o voce:

  • “Dacă ai știi de cât timp mă chinui să vă adun împreună …”

Deci cu alte cuvinte, toți cei care au fost pe Titanic, erau acolo datorită karmei lor individuale. Și conform cu karma fiecăruia, unii au supraviețuit și alții nu. În Bhagavata Purana sunt date câteva exemple foarte frumoase despre cum oamenii care au o karmă de consumat împreună se întâlnesc pentru ceva timp după care, după ce au consumat acea karmă, fiecare o ia pe propriul drum. De exemplu, Narada Muni îi spune regelui Citraketu, căruia tocmai îi murise fiul:

O, rege, la fel cum mici particule de nisip sunt puse uneori împreună și alteori sunt separate datorită forței valurilor, entitățile vii uneori se întâlnesc iar alteori sunt separate de forța timpului.

Sau în alt loc, Hiranyakașipu îi spune mamei sale:

Draga mea mamă, într-un restaurant sau la o fântână (un loc unde se bea apă rece), există mulți trecători care se adună împreună și după ce beau apă ei continuă spre destinațiile lor. În mod similar, entitățile vii, sunt unite într-o familie iar apoi, ca rezultat al propriilor acțiuni, ei sunt conduse spre următoarea destinație.

Cu alte cuvinte, o persoană este pusă de autoritățile superioare într-o anumită poziție conform cu karma sa. Și în acea poziție ea consumă (aparent împreună cu persoane similare) o parte din karma pe care o are. Și imediat ce karma respectivă este consumată, persoane este pusă în altă poziție unde să consume altă parte din karma sa. 

Dharma

Dacă cineva a înțeles cum funcționează karma, atunci concluzia logică ar fi ca o astfel de persoană să urmeze calea corectă. Adică să facă ceea ce trebuie făcut indiferent de consecințele aparente. Un lucru foarte tulburător e faptul că reacțiile karmice pot să apară peste o perioadă foarte lungă de timp. Uneori în timp ce facem acțiunile corecte putem să primim reacții ale acțiunilor noastre greșite din trecut. Sau invers, putem face acțiuni greșite și să primim reacțiile acțiunilor noastre corecte din trecut. 

Și cineva ar putea fi tulburat și să vađă o legătură acolo unde nu este și să creadă că legile universului nu funcționează corect. Și lucrul pe care trebuie să-l înțelegem e că ar trebui să avem “puțină” răbdare. Scrierile vedice sunt pline de povestiri cu persoane care au făcut acțiunile corecte și au trecut prin situații foarte dificile. Dar invariabil, toate aceste povestiri se termină în același fel. Cei care fac acțiuni corecte ajung în situații bune, iar cei care fac acțiuni greșite ajung în situații rele. De asta morala acestor povestiri este iar și iar că ar trebui să facem acțiunile corecte, indiferent de consecințele aparente și să avem răbdare.

Deci karma este individuală. Și pe termen lung bunăstarea cuiva depinde de propria karmă. Deci din perspectiva asta bunăstarea este individuală și nu colectivă.

E bunăstarea individuală sau colectivă? (2)

(Acest articol e continuarea părții 1. Vă recomand să citiți partea 1 înainte de această parte.)

Următorul stadiu de înțelegere se numește karma. Cuvântul karma are multe sensuri, dar în acest context, karma înseamnă “acțiuni reglementate”. Adică pe scurt cineva care urmează la un anumit nivel legile universului. Și evident că și aici există diferite niveluri de a înțelege legile universului. Primul nivel e exact cel despre care se vorbea în articol. Și anume că dacă vrem să avem o societate funcțională, această societate nu e fundamentată pe drepturi ci pe îndatoriri. Într-un mod aparent neintuitiv, dacă fiecare își face datoria față de societate, nevoile cuiva sunt în mod automat satisfăcute pentru că o astfel de societate este funcțională. Cei care sunt însărcinați cu producerea hranei produc hrană, cei care se ocupă de drumuri fac drumuri și așa mai departe. Și dacă societatea e construită pe noțiunea de drepturi, atunci nevoile nimănui nu sunt satisfăcute. 

Pe scurt, dacă cineva are un drept asta înseamnă că cineva are datoria să-i ofere acel drept. De exemplu, dacă eu am dreptul la un pahar de lapte pe zi, cineva are în mod automat datoria să-mi dea mie un pahar de lapte. Pentru că altfel dreptul meu de a bea un pahar cu lapte nu e de fapt un drept. Pentru că eu nu voi primi un pahar cu lapte. Și dacă toți au drepturi și nimeni nu are îndatoriri atunci o astfel de societate nu are cum să funcționeze. 

De asta în cultura vedică, una dintre cele mai importante noțiuni e aceea de datorie. E foarte important ca fiecare să fie conștient de datoria pe care o are față de societate, față de familie, față de țară și așa mai departe. Deci și din perspectiva asta bunăstarea e colectivă și nu individuală.

E bunăstarea individuală sau colectivă?

Am citit recent un articol în care erau câteva afirmații interesante despre ce ar trebui să învățăm din toată povestea cu coronavirus. Și citez

Un alt lucru care e clar e că bunăstarea nu este individuală ci este socială. Noi nu suntem de fapt deloc independenți, ci suntem dependenți. Ne putem face unii pe alții bolnavi și putem să ne însănătoșim unii pe alții. Am înțeles că o comunitate sănătoasă e nu doar necesară ci e “ca aerul”.

A fost de asemenea fascinant să vedem viteza cu care atitudinile celorlalți s-au schimbat. Indignarea exprimată către oameni care nu au respectat măsurile de distanțare socială a fost ceva de înțeles: aici de asemenea am realizat foarte rapid că bunăstarea unui grup este pusă în pericol de diferiți indivizi, și că o comunitate – un lucru spre care am tânjit de mult – înseamnă la bază pur și simplu că fiecare are o datorie.

E un subiect foarte interesant și foarte complex așa că am zis că aș putea să organizez o dezbatere între cele câteva personalități ale mele și să văd ce iese.

Ca să începem de undeva, există în cultura vedică o așa numită scară yoga, care descrie o progresie, diverse etape pe care le poate străbate o persoană de la nivelul cel mai de jos la nivelul cel mai înalt de progres spiritual. 

Prima etapă este cea numită ugra karma, ceea ce înseamnă activități oribile. Și filozofia unei astfel de persoane e că fericirea e … individuală. Adică “nu mă interesează de cei din jur … mie să-mi fie bine”. Și una dintre filozofiile non-vedice din India a fost propagată de Carvaka Muni. Și pe foarte scurt filozofia sa era … cere, împrumută sau fură, dar cumva trebuie să faci rost de ghee și să te bucuri. Carvaka Muni era cineva destul de stilat și aprecia ghee-ul, untul clarificat. Chiar dacă oamenii nu știu, filozofia lui Carvaka Muni e foarte răspândită în societatea de azi. Oamenilor nu prea le pasă dacă ceea ce fac e sau nu conform legilor țării (atâta vreme cât nu sunt prinși, desigur) sau conform legilor universului.

Singura problemă cu genul ăsta de mentalitate e că astfel de persoane sunt de obicei prinse de autorități. Și dacă nu sunt prinse de autoritățile statului, ele sunt cu siguranță prinse de autoritățile universale. Ceea ce ne aduce la înțelegerea unei legi de bază a funcționării universului: legea karmei. Conform cu legile karmei, fiecare acțiune a noastră are un efect. Dacă acționăm conform cu legile universului, vom primi rezultate pozitive. Și dacă nu vom primi rezultate negative. Și una dintre legile universului este că nu ni se permite să fim violenți cu alte entități vii. Și dacă atentăm la bunăstarea altor entități vii atunci bunăstarea noastră va fi afectată. Desigur că legile karmei sunt foarte complexe și se poate ca rezultatul să apară chiar în viețile următoare, dar pe termen lung rezultatele negative sunt garantate. Deci din perspectiva asta bunăstarea nu e individuală, ci e colectivă. 

(Va urma)

Cum să ne ”împrietenim” cu Sanatana Goswami

Într-un articol anterior am relatat o întâmplare despre Sanatana Goswami și sugeram acolo că cineva inteligent ar trebui să ceară mantra Hare Krișna de la Sanatana Goswami. Și evident a apărut întrebarea logică … dacă Sanatana Goswami nu mai e printre noi atunci cum fac asta? Ceea ce e evident o întrebare bună. Și am dat și răspunsul scurt la această întrebare și acesta este că putem cere mantra Hare Krișna de la un reprezentant autentic al lui Sanatana Goswami. Dar am zis că ar fi bine să dau și răspunsul lung. Așa că prezentul articol e răspunsul lung.

Nu e personal, sunt doar afaceri?

Există sintagma asta în mediul de afaceri … nu e ceva personal, sunt doar afaceri. Ei bine, chiar și afacerile se fac după o cină copioasă. Și toți încearcă sa dezvolte o relație personală cu clientul. Pentru că totul e personal. Deci nici măcar acolo sintagma nu se aplică. Decât când vor oamenii de afaceri.

Același lucru se aplică și când e vorba de spiritualitate. Pentru că noi toți suntem persoane. Și persoanele au relații interpersonale. E foarte important de înțeles asta. Ca să nu o lungesc prea tare, o să încep de la Șri Caitanya Mahaprabhu. Prin anii 1500, Șri Caitanya Mahaprabhu a apărut pentru a readuce principiile spirituale autentice și mai ales practica spirituală pentru era în care trăim. Și în această eră ni se recomandă incantarea mantrei Hare Krișna. Desigur că mai sunt și ceva steluțe acolo, dar cam asta e esența. Pentru că suntem o societate foarte materialistă și nu foarte avansați din punct de vedere spiritual, ni s-a dat o practică mai simplă față de alte ere. 

Cum să obții cunoașterea de la un sfânt?

Și lucrurile fiind personale, dacă am fi fost contemporani cu Șri Caitanya Mahaprabhu, cum am fi cerut mantra de la el? O variantă ar fi fost că i-am fi călcat pe toți în picioare și ne-am fi băgat în față ca să vorbim direct cu Șri Caitanya Mahaprabhu. Sau variante ceva mai ușoare gen i-am fi ignorat pe toți restul. Adică dacă ar fi venit unul dintre asociații săi să ne spună ceva i-am fi răspuns cu o atitudine gen: “Tu cine ești și tu știi cine sunt eu?” Sau am fi avut o atitudine opusă, de ex. am fi abordat în mod foarte umil pe cineva din asocierea lui și l-am fi rugat să ne învețe câte ceva. Pentru a înțelege care ar fi fost reacția e important să ne reamintim că … Șri Caitanya Mahaprabhu e o persoană și toți asociații săi sunt foarte dragi pentru el. Și dacă cineva nu are o atitudine corespunzătoare față de asociații săi, el nu o să fie prea multumit. 

Într-o zi, un sfânt din zilele noastre, A.C. Bhaktivedanta Swami Prabhupada se plimba pe plajă cu discipolii săi și a văzut acolo un lucru interesant. Un multimilionar se plimba cu copilul său și cineva a oferit o acadea ieftină copilului. Copilul a fost foarte mulțumit și tatăl său a fost de asemenea foarte mulțumit. Și tatăl a fost mult mult mai mulțumit decât dacă ar fi primit el un bax de acadele. Pe care evident … și le permitea. Deci un mic gest făcut față de cineva drag lui a avut un efect mult mai puternic decât un gest făcut de el personal.

Ca să revenim la cazul nostru, cel care s-ar fi băgat în față să primească instrucțiuni personale ar fi primit probabil 2 tipuri de reacții. Prima ar fi o ignorare totală. Și a doua, mai plină de compasiune ar fi că l-ar fi trimis la cineva să-l instruiască (probabil la cineva foarte nou pentru a sublinia “lecția”). Iar cel care ar fi mers umil la cineva dintre asociații săi ar fi obținut beneficii spirituale mult mai repede. Pentru că un ingredient secret în viața spirituală e că te plac practicanții spirituali autentici. Și dacă asociații lui Șri Caitanya Mahaprabhu recomandau o persoană, aceasta era “automat” acceptată de acesta.

Succesiunea de maeștrii spirituali

Dacă e să ne întoarcem la cazul nostru specific, dacă vrem să obținem mantra Hare Krișna de la Șri Caitanya Mahaprabhu, ar fi fost recomandat să ne apropiem de unul dintre discipolii săi. De exemplu Sanatana Goswami, despre care era vorba, dar și alții gen Rupa Goswami. Și după dispariția lor am fi putut să ne apropiem de discipolii lor Jiva Goswami sau Ragunatha Dasa Goswami. Și după dispariția lor am fi putut să ne apropiem de discipolul lor Krișnadas Kaviraja Goswami. Și după dispariția lui am fi putut să ne apropiem de Narottama dasa Thankura. Și după dispariția lui … (ați ghicit) … am fi putut să ne apropiem de discipolul lui Vishvanatha Chakravati Thakura. Și după dispariția lui, ca să nu o mai lungesc, au urmat Jagannatha dasa Babaji, Bhaktivinoda Thakur, Gaurakișora dasa Babaji, Bhaktisiddhanta Swami și A.C. Bhaktivedanta Swami Prabhupada, cel care a adus învățăturile lui Șri Caitanya Mahaprabhu în Vest.

Și după plecarea lui A.C. Bhaktivedanta Swami Prabhupada, există discipolii săi care îi continuă misiunea și de care ne putem apropia. Și evident că există diverși practicanți la diverse niveluri în toată lumea. Și dacă ați înțeles până acum … toți aceștia sunt dragi lui Șri Caitanya Mahaprabhu. Așa că s-ar putea ca din punct de vedere practic să primești mantra Hare Krișna și ceva “sfaturi” de la cineva care poate practică și el de câțiva ani. (Desigur că steluța aici e că acea persoană face acel lucru la instrucțiunile unui maestru spiritual și nu modifică instrucțiunile) Și dacă faci acest lucru atunci poți progresa și la un moment dat vei fi prezentat unui maestru spiritual care poate să te inițieze și să te conecteze “oficial” la succesiunea de maeștrii spirituali.

Desigur că succesiunea asta e un exemplu și ar putea să existe (teoretic) multe astfel de succesiuni de maeștrii spirituali autentice. Practic … ele nu sunt foarte multe. Închei cu un citat din Adi Purana care exemplifică acest principiu. Krișna (Persoana Supremă) îi spune acolo lui Arjuna:

Dragul meu Arjuna, cineva care pretinde că e devotatul meu nu e de fapt devotatul meu. Doar o persoană care afirmă că e devotatul devotatului meu e de fapt devotatul meu.

Astrologie și spiritualitate

M-a rugat cineva să vorbesc puțin despre astrologie. Și o să recunosc din start că nu știu foarte multe detalii. Așa că o să prezint puțin rolul astrologiei, ce am putea afla din astrologie și ce nu. Pentru a înțelege puțin despre astrologie, e foarte important să ne înțelegem limitările. Adică să înțelegem că există lucruri mult mai subtile decât ar putea instrumentele noastre moderne să măsoare. Și despre care știința modernă nu ne poate spune absolut nimic.

Al doilea lucru de înțeles e că lucrurile sunt foarte foarte … foarte complexe. Există câteva planete majore care ne influențează în funcție de cât de aproape sau departe sunt de Pământ, cum sunt în funcție de alte planete. Și în funcție de aranjamentul acestor planete în momentul nașterii am căpătat o anumită natură. Și cineva care se pricepe poate să prevadă unele lucruri în funcție de aranjamentul planetelor în momentul nașterii și aranjamentul planetelor în momentul actual. Desigur, un astrolog începător se pricepe foarte bine să prevadă de ce s-a întâmplat ceva dar nu și ce se va întâmpla. Trecutul e puțin mai ușor de prezis decât viitorul.

E aranjamentul planetelor cauza?

Nu, aranjamentul planetelor în momentul nașterii nu e o cauză în sine. Dacă e să vedem lucrurile puțin mai profund, atunci ar trebui să înțelegem că noi suntem suflete spirituale care au un corp material grosier și un corp subtil (mental). Și ar mai trebui să înțelegem că acest suflet spiritual primește diverse corpuri și că corpul pe care-l avem acum nu e primul corp material pe care îl avem. În momentul morții, corpul subtil poartă sufletul spre următorul corp. 

Și acest următor corp este ales de entități superioare din univers în funcție de 2 aspecte. Primul e conștiința noastră în momentul morții. Iar al doilea aspect e (sunt) activitățile pe care le-am făcut în cursul vieții (și în viețile trecute). Deci în funcție de aceste 2 aspecte, autoritățile din univers decid care e următorul nostru corp, care sunt diferitele trăsături pe care o să le primim, ce lucruri plăcute ni se vor întâmpla și evident … ce lucruri neplăcute. Și atunci primim următorul corp. Și evident … aranjamentul planetelor e un indicator al acestei “karme”.

Ce poate să prevadă aranjamentul planetelor?

Alt aspect important de înțeles e faptul că aranjamentul planetelor poate să prevadă doar lucruri materiale. Aranjamentul planetelor poate să ne dea informații despre cât de bogat voi fi, cât de inteligent sunt, ce soție voi avea, ce relații cu prietenii, ce boli și așa mai departe. Dar ce nu poate să prevadă astrologia e … cum va fi viața mea spirituală. De exemplu, astrologia poate să spună că cineva nu va fi foarte bogat și nu va avea relații bune cu familia. 

Ceea ce pare a fi foarte rău. Dar s-ar putea ca eu să profit de acea perioadă să mă mut într-un templu, să trăiesc simplu și să mă dedic vieții spirituale. Și să progresez din punct de vedere spiritual și la sfârșitul vieții să mă întorc în lumea spirituală. Ceea ce ar fi foarte bine. Ei bine, asta e ceva ce astrologia nu poate să prevadă. Deci cam asta e esența. 

Deci e posibil să nu putem schimba circumstanțele externe. S-ar putea să trebuiască să duc o viață simplă sau să am mulți bani. S-ar putea ca membrii familiei să mă aprecieze sau nu. Dar în orice circumstanțe, eu pot să practic viața spirituală. Și dacă fac asta și avansez destul, pentru mine nu o să conteze foarte mult dacă sunt bogat sau sărac, bolnav sau sănătos și așa mai departe.