(Acest articol e continuarea părții 1. Vă recomand să citiți partea 1 înainte de această parte.)
Următorul stadiu de înțelegere se numește karma. Cuvântul karma are multe sensuri, dar în acest context, karma înseamnă “acțiuni reglementate”. Adică pe scurt cineva care urmează la un anumit nivel legile universului. Și evident că și aici există diferite niveluri de a înțelege legile universului. Primul nivel e exact cel despre care se vorbea în articol. Și anume că dacă vrem să avem o societate funcțională, această societate nu e fundamentată pe drepturi ci pe îndatoriri. Într-un mod aparent neintuitiv, dacă fiecare își face datoria față de societate, nevoile cuiva sunt în mod automat satisfăcute pentru că o astfel de societate este funcțională. Cei care sunt însărcinați cu producerea hranei produc hrană, cei care se ocupă de drumuri fac drumuri și așa mai departe. Și dacă societatea e construită pe noțiunea de drepturi, atunci nevoile nimănui nu sunt satisfăcute.
Pe scurt, dacă cineva are un drept asta înseamnă că cineva are datoria să-i ofere acel drept. De exemplu, dacă eu am dreptul la un pahar de lapte pe zi, cineva are în mod automat datoria să-mi dea mie un pahar de lapte. Pentru că altfel dreptul meu de a bea un pahar cu lapte nu e de fapt un drept. Pentru că eu nu voi primi un pahar cu lapte. Și dacă toți au drepturi și nimeni nu are îndatoriri atunci o astfel de societate nu are cum să funcționeze.
De asta în cultura vedică, una dintre cele mai importante noțiuni e aceea de datorie. E foarte important ca fiecare să fie conștient de datoria pe care o are față de societate, față de familie, față de țară și așa mai departe. Deci și din perspectiva asta bunăstarea e colectivă și nu individuală.
Blog Spiritual 