Profesoara bolnavă de cancer

Am găsit pe internet un articol despre o profesoară bolnavă în ultimul stadiu de cancer care continuă să-și facă datoria și predă în continuare informatică. E o poveste interesantă care poate fi abordată din multe puncte de vedere.

Importanța datoriei

Învățătura pozitivă e că e bine să ne facem datoria, să facem acțiunile corecte indiferent de circumstanțe. Pentru că, mai devreme sau mai târziu, rezultatele pozitive vor apărea. Legile karmei funcționează pe termen lung și e important să facem acțiunile corecte și să avem răbdare.

Care e datoria?

Până aici totul arată bine. Dar o persoană inteligentă ar trebui să se întrebe și care e datoria ei. Da, ar trebui să-și facă datoria, dar care e datoria ei? Să învețe oamenii informatică? Și dacă e să luăm perspectiva scrierilor vedice, există două tipuri de datorii: datorii materiale și datorii spirituale.

Când vorbim de datorii materiale vorbim despre cum ar trebui să acționăm în acest corp în acord cu legile universului cu scopul de a avea o viață materială mai bună, în viața asta și în viața viitoare. Și diversele datorii pe care oamenii consideră că le au sunt sau nu în acord cu aceste datorii. De exemplu, dacă cineva consideră că datoria sa e să fie conștiincios la măcelărie, s-ar putea ca autoritățile din univers să nu aprecieze acest simț al datoriei. Deci a ne face datoria fără a știi care e această datorie nu e tot timpul ceva de lăudat.

Datoria unei persoane pe cale să moară

Dacă e să vedem situația și mai obiectiv, doamna profesoară este practic pe moarte. Și atunci o persoană inteligentă ar trebui să se întrebe cum ar trebui să se pregătească pentru acest moment. În Bhagavata Purana, regele Parikșit află că mai are de trăit 7 zile. Și atunci regele își părăsește rolul de rege și merge să afle de la înțelepți care e datoria cuiva care e pe cale să moară. E vorba aici de un întreg regat și nu de o clasă de informatică. Desigur că pentru fiecare persoană clasa ei de informatică e extrem de importantă dar practic vorbind … nu e.

Datoria spirituală

Și regele Parikșit află de la înțelepți că datoria sa principală nu e de natură materiale. Da, de cele mai multe ori e bine să ne facem ambele datorii. Dar de fapt, datoria spirituală e cea importantă. Pentru că în momentul morții nu vom fi întrebați câte ore de informatică am făcut, câte goluri am dat în Champions League sau multe alte lucruri care par extrem de importante acum. Atunci va fi important ce conștiință am dezvoltat. Și dacă nu am dezvoltat conștiința spirituală și nici nu am făcut vreun pas în direcția asta înseamnă că ne-am pierdut vremea. Faptul că ne-am făcut atâtea datorii e practic inutil.

Desigur că aceste lucruri nu se aplică doar pentru doamna profesoară. Toți suntem pe moarte. Toți mai avem maxim 100, poate 50, poate 20, poate 10 ani de trăit. Sau poate unii mai au câteva zile. Toți suntem bolnavi în lumea materială, nimeni nu va trăi veșnic. Așa că o persoană cu adevărat inteligentă se preocupă să găsească un remediu la această boală de care suferim cu toții. Simțul datoriei e foarte bun dar dacă nu e direcționat în mod corect atunci nu o să ne ajute prea mult.

2 thoughts on “Profesoara bolnavă de cancer

  1. Pingback: Profesoara bolnavă de cancer – Spiritualitate simpla pentru fiecare

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s