Lucy

Mi-a sugerat cineva filmul “Lucy” așa că mi-am luat câteva minute să mă uit la o descriere și la trailer. Și dacă tot am făcut asta, am zis să profit de ocazie și să scriu un pic despre “filozofia” din spatele filmului.

Pentru cei care nu au văzut filmul, e despre o femeie care a fost cumva forțată să transporte droguri ascunse chiar în stomac. Dintr-un anumit motiv, o altercație, pungile de droguri i s-au spart în stomac. Și ca efect al acestor droguri conștiința ei a expandat și a ajuns să își folosească din ce în ce mai mult din creier, spre 100% din capacitatea creierului în contextul în care majoritatea oamenilor folosesc 5-10% din capacitatea creierului. Sau cel puțin așa zic oamenii de știință. Și ca urmare a acestor capacități sporite respectiva a căpătat tot felul de capacități paranormale interesante. Pe scurt … putea să controleze lucrurile în jurul ei și practic era aproape invincibilă.

De ce e atractiv filmul?

Filmul e foarte atractiv pentru că ne spune exact ceea ce vrem să auzim. Că prin metoda corectă putem să controlăm totul în jurul nostru. Să fim cei mai mari și cei mai tari. Există 3 tipuri de mentalități în lumea materială. Prima, cea mai întâlnită, e mentalitatea de karmi. Mentalitatea de karmi e ceva de genul:

Lumea materială e creată ca să mă bucur eu de ea. Ca să mă bucur am nevoie de lucruri materiale gen bogăție, putere etc. Multe lucruri materiale. Așa că atunci când un karmi vede genul ăsta de film el se gândește că dacă femeia respectivă a învățat cum să controleze lumea atunci și el poate învăța cum să controleze lumea.

Tipuri de karmi

Desigur că mentalitatea de a încerca să controlăm lumea se poate manifesta în multe feluri. Cel mai grosier mod este evident controlul prin “forță brută”. Folosind puterea fizică sau puterea armelor. Și desigur că există metode mai subtile. Unii karmi mai “avansați” învață cum să manipuleze, cum să controleze mințile altora, cum să-i convingă să facă ce vor ei șamd. Sunt persoane care se pricep să facă asta.

Pe lângă aceste tipuri de “karmi”, mai există cei mai “spirituali”, cei care înțeleg existența unor energii subtile în spatele energiilor grosiere pe care le vedem. Și care sunt interesați de cum să manipuleze acele energii subtile pentru a obține rezultatele dorite. Și există o întreagă știință despre cum poți face asta. În cultura vedică se numește tantra.

2 ramuri ale tantra

Practicile tantrice sunt de 2 feluri. Ele sunt numite “de mâna stângă” și “de mâna dreaptă”. Practicile “de mâna stângă” sunt mai neregulamentare. Am citit la un moment dat o carte scrisă de un indian care a devenit devotat despre practicile spirituale încercate înainte de a deveni devotat. Și care a avut la început contact cu câțiva tantrici “de mâna stângă”. Și a văzut practici care mai de care mai “interesante”. Cu cimitire și alte detalii în care nu o să intru.

Ce e sigur e că respectivii știau diverse metode de a obține putere, a controla mințile altora și așa mai departe. Dar marea problemă în genul ăsta de practici e că orice ai face tot există cineva mai priceput la controlul energiilor decât tine. “Orice naș își găsește nașul”. Și ce să mai spunem de reacțiile karmice pentru folosirea greșită a puterii.

Practicile “regulamentare”

Tantra “de mână dreaptă” pornește de la premiza că există autorități în univers, orice aș face va exista cineva mai puternic. Dar dacă tot există aceste entități foarte puternice, de ce să nu cer de la ele diverse lucruri? Așa că tantra “de mână dreaptă” presupune diverse ritualuri prin care oamenii încearcă să mulțumească aceste autorități în scopul de a obține diverse beneficii materiale. În general sunt ritualuri de mulțumire a personificării energiei materiale, Durga devi în diversele ei manifestări (Kali, Chandi, Katyayani etc).

Ceea ce teoretic e foarte bine pentru că ne învață cum să fim respectuoși cu cei superiori nouă, cum să ducem un stil de viață din ce în ce mai curat din toate punctele de vedere și așa mai departe. Și urmând treptat principiile de venerare a lui Durga devi cineva ar trebui să se purifice și să se lecuiască de dorința de putere.

(va urma)

Tantra pe scurt

Discutam cu cineva despre practica yoga așa cum este ea descrisă de Patanjali Muni în Yoga Sutra. Și respectivul spunea că ea este practic imposibilă pentru omul modern. Și evident … sunt de acord cu concluzia asta. Adică se poate să existe câțiva yoghini care chiar practică sistemul ăsta ”pe bune”. Și evident respectivii sunt undeva retrași prin Himalaya și nu vorbesc cu oamenii ăștia care se duc într-o călătorie ”spirituală” la Rishikesh.

Și atunci respectivul mi-a oferit o alternativă … tantra. Și evident că ăsta era momentul în care trebuia să dau pe spate. Dar na … fiind cam ”hater” din fire nu am dat pe spate. Evident … tantra e ”religia” erei moderne pentru că are 2 ingrediente foarte atractive pentru sufletul condiționat: putere și sex. Ele sunt foarte atractive dar din păcate, ele sunt … impurități. Care e problema?

Dorința de putere

Poziția noastră naturală e accea de suflete spirituale, parte integrantă din Persoana Supremă. Și modul ”normal” de a ne angaja este acela de a ne pune în serviciul acestei persoane, adică să acționăm conform cu un scop mai mare. Și când facem asta suntem în contact cu energia spirituală, care are natura eternității, fericirii și cunoașterii. Dar dacă vrem să ”șmenuim” această energia, ni se dă energia materială cu care suntem lăsați să încercăm.

Și chiar dacă uneori suntem lăsați să credem că reușim, rezultatul e tot timpul același: nimeni nu poate controla energia materială. Energia materială e mai puternică. Și atunci ce vom experimenta e sigur … suferința, frustrarea.

Există o metodă clasică de a testa loialitatea subalternilor, care a fost folosită de multe ori de regi. Pe scurt, se ia un om de încredere care organizează o falsă lovitură de stat. Și îi întreabă pe toți dacă vor să participe. Evident cu promisiunea unui post mai bun și așa mai departe. Cei normali vor zice nu. Dar cei corupți vor accepta propunerea. Și chiar dacă promisiunea e că se vor bucura de o putere mai mare, rezultatul va fi că vor fi înlăturați într-un fel sau altul.

Na … cam așa e și cu puterea materială. Cu cât cauți mai mult puterea materială pentru interesul propriu, cu atât o să ți-o încasezi mai tare. Evident, după o perioadă în care vei primi ceva putere.

Sexul

Cealaltă atracție în lumea materială e … sexul. Dacă nu ai acces la fericirea spirituală, e normal să fi atras de plăcerile inferioare. Și evident că pe platforma materială, plăcerea maximă e dată de … sex. Și în ciuda cuvintelor pompoase despre iubire, sublimare și alte cele, sexul e vorba despre două corpuri materiale din care storci un pic de plăcere materială. Și dacă mai știi ceva tehnici (pe care tantricii le învață), mai știi câte ceva despre corpul subtil etc atunci poți stoarce mai multă plăcere. Adică nu ești ca Ghiță care face și el ceva activități cu soția, ești ceva mai avansat. Sunt de acord cu asta dar tot ceva material e…

Tantra în scrierile vedice

Desigur, tantra există descrisă în scrierile vedice. Scrierile vedice sunt foarte experte în a angaja orice persoană conform cu impuritățile pe care le are. Și există acolo diferite practici tantrice. Și care sunt împărțite în mod natural în două părți. Cele de mâna stângă sunt mai ”neregulamentare”, iar cele de mâna dreaptă implică acceptarea unei autorități și obținerea puterii prin venerarea acestor autorități. În principiu e vorba de ”zeița” Durga, personificarea energiei materiale în diverse forme. Și evident scopul e să te lecuiești de putere și de dorințele sexuale materiale. Și după să te angajezi în practici cu adevărat spirituale.

Dezavantaje

Pornisem discuția de la ideea că yoga lui Patanjali e prea grea. Ei bine … tantra nu e mai ușoară decât yoga lui Patanjali. Și de fapt e chiar mai riscantă. Când încerci să jonglezi cu energii puternice trebuie să ai o minte foarte puternică ca să controlezi acele energii. Am cunoscut destui care au făcut diverse practici energetice și nu aveau acea minte puternică. Și rezultatele sunt catastrofale. Sunt cazuri de spitale de nebuni și evident … nici cei de acolo nu mai știu ce să le facă.

Și contrar părerii generale, oamenii din ziua de azi au niște minți foarte foarte slabe. Dacă încerci să le explici un aspect filozofic simplu, o să vezi în ochii lor că după 5 minute (maxim) au decuplat, efectiv nu pot să fie atenți. Așa că să crezi că oamenii ăștia vor controla energii subtile e o glumă …

Practici simple și sigure

Dacă chiar vrei practici pentru era în care trăim, scrierile vedice, care știu cu cine au de a face, ne prescriu procesul simplu al incantării maha-mantrei Hare Krishna. Care e fără riscuri și dacă cineva îl urmează obține acea fericire spirituală, comparativ cu care un pic de putere materială sau sex sunt ceva complet nesemnificativ. Și ne mai spun și că ”nu există altă cale, nu există altă cale, nu există altă cale.” De trei ori ca să fie clar …

 

P.S. Întâlnesc mult prea des oameni care au încercat practici energetice și nu aveau mintea destul de puternică. E ceva foarte trist să-i vezi. În Bhagavad Gita, Krishna spune foarte clar cine poate să controleze energiile astea. Adică El e singurul care le poate controla.

daivī hy eṣā guṇa-mayī
mama māyā duratyayā
mām eva ye prapadyante
māyām etāṁ taranti te

Această energie divină a Mea, alcătuită din cele trei moduri ale naturii materiale, este greu de depășit. Dar cei ce Mi s-au predat Mie pot trece cu ușurință dincolo de ea.

Greu e un mod politicos de a spune imposibil. Că uneori energia asta se mai joacă cu unii și le dă impresia că o pot controla e cam la fel ca jocul pisicii cu un șoarece. Așa că vă rog (încă o dată) să fugiți când auziți de shakti, kundalini și de-astea.

De ce e vaca animal sfânt?

Una dintre primele întrebări pe care le aud când e vorba de filozofia indiană e de ce e vaca animal sfânt? Dacă e să răspund puțin umoristic, fiecare cultură trebuie să aibă un animal sfânt. În cultura vestică, animalele sfinte sunt câinii și pisicile. Nu poți să deschizi facebook-ul fără să vezi câteva poze cu pisici. De ce? Pentru că oamenii iubesc pisicile sau câinii. Și dacă nu le accepți animalele de companie, atunci e ca și când ai avea o problemă cu copiii lor. De unde și zicala: ”Dacă mă iubești, iubește-mi câinele.” Câinii și pisicile stau în casă cu ”stăpânii lor” și ca să fie evident că sunt animale sfinte, ”stăpânii” curăță rahatul lăsat de animalele lor. Oamenii care-și venerează câinii pot fi văzuți peste tot și din când în când scot pungulița și strâng după ”animalele sfinte”. Deci nu e vorba de a accepta dacă animalele sunt sfinte, ci care sunt acele animale sfinte.

Conform cu cultura occidentală, câinii și pisicile sunt animale sfinte. Și dacă pentru supraviețuirea ”animalelor sfinte” e nevoie să ucidem alte animale ”inferioare”, atunci asta e în regulă. De exemplu, dacă vă întrebați ce conțin mâncărurile pentru pisici, răspunsul e: carne. În principiu de pește sau de pui dar și alte varietăți. Ceea ce e considerat ok pentru că … câinii și pisicile sunt importante, iar celelalte animale nu sunt considerate importante. Și uneori chiar și cei care militează pentru drepturile animalelor se opresc la un burger la McDonalds după un marș de protest.

Conform cu cultura vedică, viața în general e sfântă. Sufletul spiritual poate primi corpuri în 8.400.000 de specii. Asta înseamnă că și noi am fost la un moment dat (sau poate vom mai fi) câini, pisici, vaci etc. Și poate atunci am apreciat (sau vom aprecia) ca oamenii să nu ne taie ”pentru că au poftă de un grătar”. Și evident că ni se recomandă să avem respect față de toate formele de viață, să nu facem rău nici unei ființe vii.

În cadrul acestor 8.400.000 de specii există o ierarhie. În mod evident omul e superior animalelor, pentru că poate să facă ceva în plus față de activitățile animaliere. Adică ar putea (teoretic) să se întrebe ”cine sunt eu?” ”care e scopul vieții?” și așa mai departe. Zic teoretic pentru că realitatea e un pic diferită. Dintre celelalte specii, vaca e cel mai avansat animal. Și se pot da foarte multe motive pentru acest lucru.

Primul ar fi că vaca dă alimentul minune, laptele. Laptele (mai ales laptele de vacă) e singurul aliment care ajută la crearea unor celule subtile în creier. Exact acele celule care ajută în viața spirituală. De asta, tradițional sfinții se hrăneau cu puțin lapte pe care îl primeau de la ceilalți. Poate în mod ciudat pentru unii, laptele nu vine de la supermarket sau de la dozator, laptele vine de la vaci.

Chiar și urina și balega de vacă sunt utile. Pe lângă faptul că poate fi folosită ca îngrășământ, balega de vacă este un foarte bun dezinfectant și are proprietăți antiseptice. La fel, urina de vacă e folosită în multe medicamente ayurvedice. Nu mai continui, găsiți mai jos un articol cu beneficiile și multe referințe.

Având în vedere toate astea, e normal ca vaca să fie tratată cu respectul cuvenit.

 

https://trueayurveda.wordpress.com/2014/04/09/cow-dung-uses-and-used-for-centuries/

De ce există sărăcie în India?

Mă întreba cineva de ce există sărăcie în India. Și asta în contextul în care eu prezint cultura ”indiană” ca fiind ceva foarte avansat. Și sărăcia din India ar trebui să fie un exemplu că această cultură nu funcționează. O să reiau puțin unele idei pe care le-am mai dezvoltat și după o să trec la subiect.

În primul rând cultura vedică nu e ”indiană”. Această cultură se adresează tuturor sufletelor spirituale, mai ales celor cu corpuri umane. Deci nu e o cultură sectară, specifică pentru o anumită țară. În al doilea rând, ideea vedică despre sărăcie și bogăție nu e acceași cu cea occidentală. Adică nu se consideră că ești bogat dacă ai iPhone 10 (sau care o fi ultimul). Chiar zilele astea am gustat fructe ”bio” de la cineva din grădină și am observat că nu seamănă cu cele din supermarket sau cu congelatele pe care le consumăm noi în societățile ”avansate”. Am mai scris despre asta.

În al treilea rând, opulența materială nu e un indicator al autenticității unei căi spirituale. Da, în orice cultură spirituală există ideea unor beneficii materiale pe care le poate obține un practicant. Aceste beneficii materiale sunt un fel de ”momeală”, ceva care să-i arate acestuia că dacă urmezi principiile spirituale ”o să fie bine.” Dar ideea e ca după ceva vreme respectivul să realizeze că orice beneficiu material i-ai oferi, asta nu-l va mulțumi și nu-l va face fericit. Fericirea reală pe care o căutăm există doar în lumea spirituală.

Deci de fapt spiritualitatea înseamnă detașarea de lumea materială, nu ancorarea în această lume. Și pasul al doilea e reconectarea la energia spirituală, Divinitate sau cum vreți să-i spuneți. Ăsta e scopul religiei și nu beneficiile materiale. Un om spiritual nu este interesat de faimă, distincție, adorare, să posede lucruri etc.

Îmi amintesc la una din vizitele mele în India, am ajuns într-un sat în care oamenii erau foarte săraci. Și am stat vreo 10 minute să mă uit la oamenii de acolo. Sigur, se vedea pe ei că sunt foarte săraci. Dar toți, absolut toți, păreau liniștiți și fericiți. Și atunci am înțeles că ei o duc mai bine decât mine, angajatul de atunci de la multinațională. Pentru că au ceva ce eu nu am.

Deci cam asta e ideea, opulența materială nu prea are nimic de a face cu fericirea sau cu spiritualitatea. Acum să revenim la punctul inițial. Da, cultura vedică îndeamnă pe cineva la o viață simplă, detașare de materie și dedicare vieții spirituale. Dar pentru că oamenii sunt în general materialiști atunci în mod evident există și beneficii materiale. Deci întrebarea inițială nu e chiar proastă, există un pic de adevăr acolo. Așa că merită și un răspuns.

Deci de ce există sărăcie în India? Pe scurt pentru că India a fost o lungă perioadă de timp sub dominație britanică. Și britanicii au avut o propagandă susținută împotriva culturii vedice. Și după ceva vreme, indienii au fost convinși că tot ce e britanic e bun și ce e tradițional indian e prost. Așa că indienii nu prea mai urmează cultura vedică.

Sigur, unele practici din cultura vedică nu se mai pot urma de către oamenii ”avansați” din societatea de azi. Așa că practica recomandată e bhakti yoga, incantarea mantrei Hare Krișna. Și acest lucru funcționează. Am observat din punct de vedere practic că cei care fac acest lucru nu au probleme materiale. Sigur, e recomandat să nu ai interese materiale. Dar celor care au, Krișna le-a dat bani, o prietenă frumoasă și așa mai departe. Deci lucrurile funcționează ”ca la carte”.

 

Hinduismul e cea mai tolerantă religie

Asta îmi zicea cineva recent. Și o să explic de ce, după ce fac 2 mici precizări.

Hinduismul nu este absolut deloc menţionat în Vede. Chiar mai mult, folosirea curentă populară a cuvântului „hinduism” nu corespunde sensului original. Cuvântul „Hindu” este o pronunţare persană greşită a cuvântului „Sindhu”, numele sanscrit al râului Indus. Pentru invadatorii moguli care au intrat în India trecând Indul, a fost natural ca ei să se refere la teritoriul cucerit ca fiind pământul râului Hindu, sau Hindustan. De fapt, Hindu este un locuitor al Hindustanului, indiferent de religia sa. Totuşi englezii au folosit cuvântul Hindu pentru a se referi la indienii care nu erau musulmani, budhişti, sikh, jainişti sau membrii ai altor grupări religioase pentru care englezii aveau un nume. „Hindu” a fost folosit ca un termen generic pentru a descrie literar miile de religii destul de diferite şi modelele culturale din imensa zonă a subcontinentului indian.

Ceea ce se înțelege azi prin hinduism e o rămășiță a culturii vedice. La origine cultura vedică nu e o ”religie”, e ceva menit pentru toate clasele de oameni. La fel cum soarele nu e indian, american sau român, nici cultura vedică nu e doar pentru indieni, doar pentru o anumită clasă socială și așa mai departe. Întâmplător ea a înflorit și se păstrează cel mai bine în India. Putea la fel de bine să se păstreze în America. Dacă cineva găsește aur în India, e acel aur indian și diferit de aurul american? Evident că nu … e tot aur. La fel această cultură spirituală vedică e aplicabilă oricui și oriunde.

De ce există această toleranță? Pentru că e cultură foarte vastă, care acceptă faptul că fiecare e la un nivel diferit din punct de vedere spiritual. Majoritatea oamenilor nu pot să înțeleagă că viața materială înseamnă suferință, așa că ei caută beneficii materiale. Și atunci cultura vedică le dă soluții ”Da, poți să obții beneficii materiale. Dar trebuie să accepți că există o autoritate în univers. Și dacă nu poți să accepți ideea că există Dumnezeu, atunci poți să încerci să-l mulțumești pe zeul ploii, pe zeul soare șamd. Aceste persoane nu sunt imaginare, ele chiar există dar acționează în mod evident sub îndrumarea Divinității Supreme. Și dacă ești un pic mai inteligent îți dăm cunoaștere spirituală, poți să studiezi scrierile vedice.

Și dacă ești și mai inteligent, atunci poți să faci yoga, să îți controlezi mintea, să o direcționezi. Și e recomandat să o direcționezi asupra formei semi-personale a Divinității din inimă. Și dacă ești cel mai inteligent atunci înțelegi că există o Persoană Supremă și că tot ce ai de făcut e să reînvii relația cu Persoana Supremă. Și dacă toată această cultură e prea complicată pentru tine atunci avem același mesaj exprimat pentru ceilalți oameni de Isus Hristos sau Mahomed. Care sunt chiar preziși de scrierile vedice.

Deci toate aceste practici din cultura vedică urmăresc să ducă pe cineva spre concluzia finală: ”Sunt suflet spiritual și poziția mea constituțională e să fiu într-o relație de iubire cu Persoana Supremă, Divinitatea.” Deci nu toate practicile sunt la fel, dar prin urmarea acestor practici cineva face progres spiritual. Așa că de asta există în mod natural o toleranță față de celelalte practici și mai mult, cineva cu adevărat avansat îi încurajează pe cei care urmează o anumită practică să continue, să fie mai serios și așa mai departe.

 

PS În Kali Yuga, majoritatea oamenilor doar pretind că urmează unul din aceste procese. Pentru că nimeni nu mai are calificarea sau cunoașterea necesară de a face aceste lucruri în mod corect. De asta, acest sistem de elevare treptată e foarte dificil și scrierile vedice ne recomandă să trecem direct la ultimul pas și ni se dă și un proces simplu de urmat: să cântăm mantra Hare Krișna.

Argumente pro și contra incinerării

Mi-a apărut în noutăți un filmuleț despre un preot creștin care a făcut un studiu și a scris o carte despre incinerare și poziția bisericii ortodoxe vizavi de acest lucru. Și concluzia lui era că biserica ortodoxă e împotriva incinerării. Și dădea acolo câteva argumente din Biblie, la care o să revin. Așa că am zis că subiectul incinerării e unul destul de interesant.

Un prim aspect care merită subliniat e că conceptul de reîncarnare nu (mai) există în creștinism. Și asta vine la pachet cu lipsa înțelegerii dintre corp și suflet, între materie și spirit, care e un concept fundamental în filozofia vedică. Dacă nu știi că nu ești corpul atunci trebuie să ”tragi” cât mai mult de corp. Și atunci când va reveni Isus Hristos el va reînvia exact acel corp. Așa că trebuie păstrat corpul. E evident, nu? Păi problema e că acest corp oricum se degradează în timpul vieții. Dar după moarte el se degradează și mai rapid. Așa că până când revine Isus Hristos el va arăta nu foarte bine. Și dacă cu acel corp o să ne ia Isus Hristos alături de Dumnezeu, înseamnă că lângă Dumnezeu sunt doar schelete și zombii. Nu sună a rai, nu?

Scrierile vedice ne indică foarte clar că nu suntem corpul material. Că suntem suflete spirituale care avem un corp material (din nefericire). Și în momentul morții, sufletul va primi alt corp.

dehino ’smin yathā dehe
kaumāraṁ yauvanaṁ jarā
tathā dehāntara-prāptir
dhīras tatra na muhyati

Așa cum sufletul întrupat trece mereu, în acest corp, de la copilărie  la tinerețe și bătrânețe, la fel și după moarte ,sufletul trece într-un alt corp. Cel înțelept nu se lasă amăgit de o astfel de schimbare.

De fapt chiar și în această viață primim alte corpuri, unul de copil, unul de adolescent, altul de om matur, unul de om bătrân și așa mai departe. Și după moarte vom primi alt corp, în funcțiile de activitățile făcute în această viață și conștiința din momentul morții. În acel moment al morții corpul material devine inutil.

Și un ateist poate să accepte că corpul material devine inutil și atunci e mai bine să scăpăm de el. Persoana respectivă nu mai există așa că de ce să nu incinerăm corpul, lăsăm cenușa undeva și am rezolvat problema curat și rapid? Sigur că e nevoie de ceva lemne de foc dar e mai ușor să scapi așa de cadavru decât prin alte metode.

Desigur, nu recomandăm o astfel de mentalitate. Persoana continuă să existe și diversele ritualuri făcute pentru morți în diverse tradiții, dacă sunt făcute corect, chiar le aduc acestora unele beneficii, adică o viață următoare mai bună. Dar totuși persoana e sufletul spiritual și nu corpul material. Corpul material e valoros atâta timp cât sufletul locuiește în el dar în momentul morții nu mai e deloc valoros.

Chiar din contră, el poate să încurce. Pentru că oamenii sunt foarte atașați de corpul lor. Indiferent de starea acestuia, sufletul este atașat de corp și se identifică cu acesta. De fapt nici nu concepe că existența sa de fapt nici nu depinde de corp. Există nenumărate cazuri de bătrâni într-o stare mai mult sau mai puțin de legumă care vor totuși să mai trăiască. Pentru că nu știu ce se va întâmpla după moarte. În mod similar, sufletul are tendința să se atașeze de corpul material chiar și după moartea acestuia. ”Nu mai funcționează dar e totuși acolo.” Ceea ce e o stare de existență deplorabilă, sunt ceea ce sunt denumite stafii, strigoi etc. Și în cimitire e plin de astfel de entități.

De asta, în cultura vedică sufletul este detașat ”cu forța” de corp. Terapie de șoc. Prin incinerarea corpului, sufletul este eliberat de atașamentul pentru corpul material și poate să-și continue drumul către următoarea destinație, următorul corp, fie el material sau spiritual. De asta această practică este curentă în India și recomandată de scrierile vedice. Sigur că există unele ritualuri care sunt făcute după moartea cuiva drag care să-l ajute pe respectivul să primească un corp următor mai bun. Cam asta e pe scurt povestea cu incinerarea …