E bunăstarea individuală sau colectivă? (4)

Am discutat în articolul precedent despre karma și faptul că aceasta este individuală. Așa că, din perspectiva asta, bunăstarea cuiva nu depinde deloc (pe termen lung evident) de ceea ce fac cei din jur. Și următorul stadiu după ce o persoană înțelege cam cum să se bucure inteligent în lumea materială este stadiul în care dobândim cunoașterea spirituală. Cunoașterea spirituală începe cu înțelegerea diferenței dintre spirit și materie. De exemplu, Bhagavad Gita începe cu …

dehino ’smin yathā dehe
kaumāraṁ yauvanaṁ jarā
tathā dehāntara-prāptir
dhīras tatra na muhyati

Așa cum sufletul întrupat trece mereu, în acest corp, de la copilărie la tinerețe și bătrânețe, la fel și sufletul după moarte trece într-un alt corp. Cel înțelept nu se lasă amăgit de o astfel de schimbare.

Și atunci ar trebui să înțelegem că suntem suflete spirituale. Și acolo se dau câteva exemple de lucruri care nu ne pot afecta în mod real pe noi, sufletul spiritual. De exemplu:

nainaṁ chindanti śastrāṇi
nainaṁ dahati pāvakaḥ
na cainaṁ kledayanty āpo
na śoṣayati mārutaḥ

Sufletul nu poate fi niciodată tăiat în bucăți de nici un fel de armă, nici ars de foc, nici înmuiat de apă și nici veștejit de vânt.

Și concluzia logică ar fi …

ye hi saṁsparśa-jā bhogā
duḥkha-yonaya eva te
ādy-antavantaḥ kaunteya
na teṣu ramate budhaḥ

O persoană inteligentă nu ia parte la cele ce sunt pricini de suferință, născute din contactul cu simțurile materiale. O, fiu al lui Kunti, asemenea plăceri au un început și-un sfârșit, așa că cel înțelept nu se lasă cuprins de desfătările lor.

Sufletul nu e de fapt afectat de materie și fericirea noastră reală nu depinde de exterior. Așa că fericirea, bunăstarea noastră reală nu are nimic de a face cu exteriorul, cu materia. Poți fi fericit în condiții materiale foarte proaste și poți fi bogat, de succes și mizerabil. Deci din perspectiva asta bunăstarea e clar individuală și nu colectivă.

E bunăstarea individuală sau colectivă? (3)

(Acest articol e continuarea părților 1&2. Vă recomand să citiți părțile 1&2 înainte de această parte.)

Se poate pune problema … “Dacă eu îmi fac datoria și ceilalți nu atunci ce se întâmplă?” E o întrebare foarte pertinentă. Aparent dacă eu îmi fac datoria și restul nu, eu voi avea de suferit, deci bunăstarea mea depinde de faptul că ceilalți își fac datoria sau nu. Dacă e să încep să argumentez partea cealaltă, karma e de fapt individuală și în principiu ceea ce se numește karma colectivă nu există. Ceea ce numim noi “karma colectivă” înseamnă doar că persoane cu o karmă similară sunt puse în situații similare și uneori împreună. Am mai dat de câteva ori exemplul cu un banc care-mi place foarte mult pentru că explică foarte frumos ideea de karmă colectivă.

Mai multe persoane erau în largul oceanului pe un vas de croazieră. La un moment dat începe o furtună foarte puternică și unul dintre ei înțelege că nu vor supraviețui. Și atunci, acea persoană ridică vocea către cer și spune:

  • “Doamne, știu foarte bine ce am făcut și cum mi-am trăit viața. Și înțeleg că din cauza activităților mele, ai decis acum să-mi termini viața. Și asta e ok. Dar (arătând spre ceilalți) ei, ei sunt nevinovați, ei nu au greșit cu nimic. De ce îi ucizi și pe ei pentru activitățile mele negative.”

Și atunci din cer se aude o voce:

  • “Dacă ai știi de cât timp mă chinui să vă adun împreună …”

Deci cu alte cuvinte, toți cei care au fost pe Titanic, erau acolo datorită karmei lor individuale. Și conform cu karma fiecăruia, unii au supraviețuit și alții nu. În Bhagavata Purana sunt date câteva exemple foarte frumoase despre cum oamenii care au o karmă de consumat împreună se întâlnesc pentru ceva timp după care, după ce au consumat acea karmă, fiecare o ia pe propriul drum. De exemplu, Narada Muni îi spune regelui Citraketu, căruia tocmai îi murise fiul:

O, rege, la fel cum mici particule de nisip sunt puse uneori împreună și alteori sunt separate datorită forței valurilor, entitățile vii uneori se întâlnesc iar alteori sunt separate de forța timpului.

Sau în alt loc, Hiranyakașipu îi spune mamei sale:

Draga mea mamă, într-un restaurant sau la o fântână (un loc unde se bea apă rece), există mulți trecători care se adună împreună și după ce beau apă ei continuă spre destinațiile lor. În mod similar, entitățile vii, sunt unite într-o familie iar apoi, ca rezultat al propriilor acțiuni, ei sunt conduse spre următoarea destinație.

Cu alte cuvinte, o persoană este pusă de autoritățile superioare într-o anumită poziție conform cu karma sa. Și în acea poziție ea consumă (aparent împreună cu persoane similare) o parte din karma pe care o are. Și imediat ce karma respectivă este consumată, persoane este pusă în altă poziție unde să consume altă parte din karma sa. 

Dharma

Dacă cineva a înțeles cum funcționează karma, atunci concluzia logică ar fi ca o astfel de persoană să urmeze calea corectă. Adică să facă ceea ce trebuie făcut indiferent de consecințele aparente. Un lucru foarte tulburător e faptul că reacțiile karmice pot să apară peste o perioadă foarte lungă de timp. Uneori în timp ce facem acțiunile corecte putem să primim reacții ale acțiunilor noastre greșite din trecut. Sau invers, putem face acțiuni greșite și să primim reacțiile acțiunilor noastre corecte din trecut. 

Și cineva ar putea fi tulburat și să vađă o legătură acolo unde nu este și să creadă că legile universului nu funcționează corect. Și lucrul pe care trebuie să-l înțelegem e că ar trebui să avem “puțină” răbdare. Scrierile vedice sunt pline de povestiri cu persoane care au făcut acțiunile corecte și au trecut prin situații foarte dificile. Dar invariabil, toate aceste povestiri se termină în același fel. Cei care fac acțiuni corecte ajung în situații bune, iar cei care fac acțiuni greșite ajung în situații rele. De asta morala acestor povestiri este iar și iar că ar trebui să facem acțiunile corecte, indiferent de consecințele aparente și să avem răbdare.

Deci karma este individuală. Și pe termen lung bunăstarea cuiva depinde de propria karmă. Deci din perspectiva asta bunăstarea este individuală și nu colectivă.

E bunăstarea individuală sau colectivă? (2)

(Acest articol e continuarea părții 1. Vă recomand să citiți partea 1 înainte de această parte.)

Următorul stadiu de înțelegere se numește karma. Cuvântul karma are multe sensuri, dar în acest context, karma înseamnă “acțiuni reglementate”. Adică pe scurt cineva care urmează la un anumit nivel legile universului. Și evident că și aici există diferite niveluri de a înțelege legile universului. Primul nivel e exact cel despre care se vorbea în articol. Și anume că dacă vrem să avem o societate funcțională, această societate nu e fundamentată pe drepturi ci pe îndatoriri. Într-un mod aparent neintuitiv, dacă fiecare își face datoria față de societate, nevoile cuiva sunt în mod automat satisfăcute pentru că o astfel de societate este funcțională. Cei care sunt însărcinați cu producerea hranei produc hrană, cei care se ocupă de drumuri fac drumuri și așa mai departe. Și dacă societatea e construită pe noțiunea de drepturi, atunci nevoile nimănui nu sunt satisfăcute. 

Pe scurt, dacă cineva are un drept asta înseamnă că cineva are datoria să-i ofere acel drept. De exemplu, dacă eu am dreptul la un pahar de lapte pe zi, cineva are în mod automat datoria să-mi dea mie un pahar de lapte. Pentru că altfel dreptul meu de a bea un pahar cu lapte nu e de fapt un drept. Pentru că eu nu voi primi un pahar cu lapte. Și dacă toți au drepturi și nimeni nu are îndatoriri atunci o astfel de societate nu are cum să funcționeze. 

De asta în cultura vedică, una dintre cele mai importante noțiuni e aceea de datorie. E foarte important ca fiecare să fie conștient de datoria pe care o are față de societate, față de familie, față de țară și așa mai departe. Deci și din perspectiva asta bunăstarea e colectivă și nu individuală.

E bunăstarea individuală sau colectivă?

Am citit recent un articol în care erau câteva afirmații interesante despre ce ar trebui să învățăm din toată povestea cu coronavirus. Și citez

Un alt lucru care e clar e că bunăstarea nu este individuală ci este socială. Noi nu suntem de fapt deloc independenți, ci suntem dependenți. Ne putem face unii pe alții bolnavi și putem să ne însănătoșim unii pe alții. Am înțeles că o comunitate sănătoasă e nu doar necesară ci e “ca aerul”.

A fost de asemenea fascinant să vedem viteza cu care atitudinile celorlalți s-au schimbat. Indignarea exprimată către oameni care nu au respectat măsurile de distanțare socială a fost ceva de înțeles: aici de asemenea am realizat foarte rapid că bunăstarea unui grup este pusă în pericol de diferiți indivizi, și că o comunitate – un lucru spre care am tânjit de mult – înseamnă la bază pur și simplu că fiecare are o datorie.

E un subiect foarte interesant și foarte complex așa că am zis că aș putea să organizez o dezbatere între cele câteva personalități ale mele și să văd ce iese.

Ca să începem de undeva, există în cultura vedică o așa numită scară yoga, care descrie o progresie, diverse etape pe care le poate străbate o persoană de la nivelul cel mai de jos la nivelul cel mai înalt de progres spiritual. 

Prima etapă este cea numită ugra karma, ceea ce înseamnă activități oribile. Și filozofia unei astfel de persoane e că fericirea e … individuală. Adică “nu mă interesează de cei din jur … mie să-mi fie bine”. Și una dintre filozofiile non-vedice din India a fost propagată de Carvaka Muni. Și pe foarte scurt filozofia sa era … cere, împrumută sau fură, dar cumva trebuie să faci rost de ghee și să te bucuri. Carvaka Muni era cineva destul de stilat și aprecia ghee-ul, untul clarificat. Chiar dacă oamenii nu știu, filozofia lui Carvaka Muni e foarte răspândită în societatea de azi. Oamenilor nu prea le pasă dacă ceea ce fac e sau nu conform legilor țării (atâta vreme cât nu sunt prinși, desigur) sau conform legilor universului.

Singura problemă cu genul ăsta de mentalitate e că astfel de persoane sunt de obicei prinse de autorități. Și dacă nu sunt prinse de autoritățile statului, ele sunt cu siguranță prinse de autoritățile universale. Ceea ce ne aduce la înțelegerea unei legi de bază a funcționării universului: legea karmei. Conform cu legile karmei, fiecare acțiune a noastră are un efect. Dacă acționăm conform cu legile universului, vom primi rezultate pozitive. Și dacă nu vom primi rezultate negative. Și una dintre legile universului este că nu ni se permite să fim violenți cu alte entități vii. Și dacă atentăm la bunăstarea altor entități vii atunci bunăstarea noastră va fi afectată. Desigur că legile karmei sunt foarte complexe și se poate ca rezultatul să apară chiar în viețile următoare, dar pe termen lung rezultatele negative sunt garantate. Deci din perspectiva asta bunăstarea nu e individuală, ci e colectivă. 

(Va urma)

Virușii și foamea

Cineva a răspuns la articolul precedent cu cifrele și spunea că in fiecare zi mor de foame cca 30.000 de oameni in lume. Nu știu ce părere aveți voi dar mie mi se pare imens. Care sunt cauzele? Și cum putem rezolva această problemă? Desigur că se pot da multe răspunsuri.

Lăcomia și nevoia

Există un citat celebru din Gandhi. ”Pământul poate produce suficient pentru a acoperi nevoile tuturor dar nu există suficient pentru a acoperi lăcomia tuturor.” Pentru că asta e natura lăcomiei … dacă incerci să-ți satisfaci toate dorințele nu o să reușești niciodată. Și chiar dacă prin absurd o să reușești … in momentul următor or să apară noi dorințe.

E probabil cunoscut faptul că se face o risipă imensă de mâncare. De exemplu multe legume sunt aruncate pentru simplul fapt că nu corespund cu forma ”standard”. Sau uneori sunt aruncate pur și simplu pentru a crește prețurile, pentru a manipula piața. Exact acea hrană care lipsește oamenilor care mor de foame.

Astea sunt doar câteva considerente. Putem să adaugăm și informația că, pe lângă beneficiile spirituale, o dietă vegetariană e mult mai eficientă decât o dietă bazată pe carne. Pentru simplul fapt că consumăm direct legumele și nu ”la a doua mână”. Și există studii care arată că planeta asta poate hrăni foarte ușor 100 de miliarde de oameni. Deci ideea cu suprapopularea e doar un mit.

Liderii

Și atunci e clar că e o problemă cu liderii, cei care ne conduc. Și că cu un management corect lucrurile ar putea merge foarte bine. DAR … mai e un aspect foarte important. E ușor să dai vina pe altcineva. Dar dacă e să fim un pic mai sinceri … nimic nu e intâmplător. Și fiecare are parte de liderii pe care ii merită. Și dacă vrem alți lideri ar trebui să se schimbe exact acel lucru care nu vrem să se schimbe adică … NOI. Și asta ne duce la punctul următor … karma.

Karma

Știu că poate să pară complet insensibil din partea mea să spun asta dar … Adevărul e că fiecare e unde e dintr-un motiv foarte clar. Legile universului nu fac greșeli. Noi suntem forțați să stăm in casă și unii oameni mor de foame dintr-un singur motiv … acțiunile din trecut. Aceste acțiuni (poate din viețile anterioare sau chiar din aceasta) ne-au adus in acest punct. Și nu putem să scăpăm de legea karmei. Efectiv nu se poate. Așa că și dacă reușești cumva … tot ce faci e să amâni reacția. Și viața următoare o să ajungi exact in situația de care ai fugit.

De asta … managementul prost sau virușii sunt doar instrumente prin care se aplică aceste reacții. Desigur … dacă se poate face ceva din punct de vedere extern … ar trebui evident făcut. DAR nu ar trebui să uităm și de partea cea mai importantă și anume purificarea karmei. Altfel nu facem decât o cârpeală. Așa că cei cu adevărat inteligenți și care vor să-i ajute pe ceilalți pot să invețe cum să-și purifice karma și să-i invețe pe ceilalți cum să facă acest lucru.

Karma și legile naturii

Am pornit o discuție interesantă despre karma și o intrebare a fost:

Să înțeleg că dacă noi, oamenii, am trăi in conformitate cu legile naturii, nu am acumula karma ?

Și răspunsul e că am acumula karma, doar că ar fi ceea ce se numește karma ”pozitivă”. Acțiunile negative aduce rezultate negative, iar acțiunile pozitive aduc rezultate pozitive. Adică poți să cobori in specii inferioare dacă nu te comporți conform cu legile naturii dar poți și să fi elevat spre planete și specii superioare dacă te comporți conform cu aceste legi.

Probleme cu karma ”pozitivă”

Desigur … in general oamenii nu sunt ingrijorați de rezultatele pozitive, ci doar de cele negative. Dar și karma ”pozitivă” e tot un fel de karma. Și există aici câteva impedimente. Primul ar fi că această karma pozitivă ne condiționează, ne ”forțează” să trăim pe aceste planete superioare un anumit timp. Ce e rău in asta? Unii ar zice că nimic dar există 2 mari probleme.

Prima e că, comparat cu standardul din lumea spirituală, standardul de pe planetele superoare deși e mult superior standardului de pe această planetă, e ceva oribil. E ca și cum ai compara o vilă cu un coteț de porci și de fapt diferența e mult mult mai mare. Și al doilea motiv e că această karma se termină și după persoanele respective se reintorc pe planete ca aceasta pe care locuim acum pentru a acumula din nou karma.

Ca să dau un exemplu … e cam ca un concediu. Muncești din greu tot anul ca să ai bani de concediu. Și in concediu nu e chiar așa frumos ca in reclamă și in plus se mai și termină. Și când se termină mai trebuie să muncești un an până la concediul următor.

Poți să acumulezi doar karma ”pozitivă”?

Și următorul aspect care a fost subliniat de cineva e că practic vorbind nu poți să obții doar karma ”pozitivă” oricât ai incerca (și ar trebui să incerci). Așa sunt făcute lucrurile. Deci pe lângă faptul că ar trebui să incerci să eviți karma negativă … mai e nevoie de ceva. E nevoie și de o practică prin care să nu mai acumulăm deloc karma (nici bună nici rea) și să ne intoarcem in lumea spirituală in care nu există legea karmei.

Karma și ceilalți …

Am primit o întrebare interesantă despre dacă suntem influențați karmic de acțiunile celor din jur. Și sunt foarte multe aspecte legate de acest subiect, o să încerc să subliniez câteva. În principiu nu, karma e individuală, adică fiecare e responsabil de acțiunile sale. Și de fapt asocierea pe care o avem, familia, prietenii e un rezultat al karmei, un rezultat al acțiunilor noastre trecute. Dar …

Putem prelua obiceiurile celor din jur

Chiar dacă nu suntem direct responsabili pentru acțiunile celor din jur, asocierea e un mecanism foarte puternic. Și prin asociere cu un anumit tip de persoane există un mare risc de a prelua obiceiurile lor negative. Dacă stai pe lângă alcoolici, ai șanse mai mari să devii și tu alcoolic. Și atunci evident … suporți consecințele.

Câteva excepții

Desigur, există și cazuri în care acțiunile celorlalți ne influențează direct karma. De exemplu, un guru preia o parte din karma discipolilor săi. Ceea ce nu pare foarte relevant pentru noi, la noi nu există guru. Dar de fapt un părinte e un guru pentru copii săi, un conducător e un guru pentru subordonații săi și așa mai departe. Și astfel vedem că aproape fiecare e un guru într-un fel sau altul. Ceea ce înseamnă că e responsabil să-i ajute pe ceilalți să progreseze spiritual. Și dacă nu o face … nasol.

Scrierile vedice chiar recomandă că dacă nu poți să-i eliberezi pe cei dependenți de tine de condiția materială, ar fi bine să ”nu te bagi”, adică să nu faci copii sau să nu accepți o poziție de lider. Pentru că doar te încarci și mai mult din punct de vedere karmic.

Exemple pozitive

Desigur că și reversul medaliei e valabil. În scrierile vedice există povestea lui Dhruva Maharaja care, copil fiind, avea unele frustrări destul de mundane. Și dorindu-și ceva practic imposibil, mama sa i-a spus că astfel de dorințe pot fi îndeplinite doar de Persoana Supremă. Și evident, micul Dhruva a întrebat … ”Unde pot găsi această Persoană Supremă?”. Și mama sa i-a spus că marii înțelepți îl găsesc mergând în pădure și angajându-se în meditație. O instrucțiune nu foarte precisă dar pe care Dhruva a urmat-o.

Printr-un concurs de împrejurări l-a întâlnit pe Narada Muni în acea pădure și urmându-i instrucțiunile a atins succesul în viața spirituală. Dar ce e relevant pentru discuția noastră e că în momentul plecării lui Dhruva în lumea spirituală, mama lui a primit și ea un ”bilet”, doar pentru că i-a dat o instrucțiune bună, deși cam vagă.

Prahlad Maharaja

Un alt exemplu de cineva care și-a influențat familiei este Prahlad Maharaja. După moartea tatălui său, care era un mare ticălos, Prahlad îl roagă pe Domnul Nrisimha să-l ajute pe tatăl său. Și răspunsul Domnului Nrisimha e:

śrī-bhagavān uvāca
triḥ-saptabhiḥ pitā pūtaḥ
pitṛbhiḥ saha te ’nagha
yat sādho ’sya kule jāto
bhavān vai kula-pāvanaḥ

Dragul meu Prahlada, tatăl tău a fost purificat, împreună cu douăzeci și unu de generații din familia ta. Pentru că tu te-ai născut în această familie, întreaga dinastie a fost purificată.

Deci dacă cineva e preocupat de karma celor din jur, sfatul pe care-l primim aici e să ne dedicăm complet vieții spirituale și atunci karma celor din jur va fi purificată. E cam ca și când încerci să salvezi pe cineva de la înec. Dacă nu știi să înoți dar sari în apă, nu doar că nu ai rezolvat problema ci ai și creat o nouă problemă, acum sunt doi care se îneacă …

Caritatea și karma

Sezonul sărbătorilor e momentul când oamenii își aduc aminte că mai există și alții în jur și că ar fi bine să fie și ei caritabili. Ceea ce e foarte bine. Doar că nu e așa de simplu cu caritatea, mai sunt unele ”mici” steluțe. În principiu caritatea e o activitate superioară, a modului bunătății. Și desigur că a face acțiuni caritabile înseamnă karmă bună, reacții pozitive în viitor. Dar ca de obicei … ”Diavolul stă în detalii”. Adică e important ce oferi, cui, când, cum.

Mai jos e un filmuleț emoționant despre un profesor care a primit cadou niște pantofi de la elevii lui. Un gest considerat extraordinar, înălțător etc etc. Desigur, doar că … există o mică problemă. Pantofii sunt de piele și pentru a face pantofii respectivi a fost ucis un animal. Deci acești elevi, bine intenționați probabil, primesc efectele pozitive ale carității și cele negative ale complicității la uciderea unui animal. Nasol …

A-i hrăni pe cei săraci

La fel, multe organizații caritabile se ocupă de sărbători cu hrănirea săracilor. Ce dau de mâncare celor săraci? Evident, ceva carne și produse din carne. Care e rezultatul? Păi evident … nu foarte bun.

Și desigur că după ce fac aceste acțiuni ”dezinteresate”, fac câteva poze și le pun pe Facebook. ”Uite ce persoane bune suntem noi”. Da da … wow.

Caritate pentru suflet

Scrierile spirituale ne spun că de fapt caritatea e pentru suflet. Și că de fapt scopul nu e să rezolvăm problemele corpului (ceea ce de fapt nici nu prea putem pe termen lung pentru că situația cuiva e dată de activitățile sale trecute, karma sa) ci să rezolvăm problema de la rădăcină, adică să ne întoarcem în lumea spirituală. Deci dacă e să dăm ceva în caritate, atunci cel mai valoros lucru e cunoașterea spirituală. Și dacă nu știm cum să facem asta, putem să îi ajutăm pe cei care știu cum să facă asta.

P.S. Știu că partea asta cu sufletul o să intre pe o ureche și o să iasă pe cealaltă. Așa că măcar nu dați în caritate produse pentru care a fost ucis un animal, nu dați caritate celor care vor da banii pe alcool sau jocuri de noroc și nu faceți poze să le puneți pe Facebook cu cât de caritabili sunteți voi.

Eliberarea de karma

Dacă înțelegi puțin cum funcționează karma, apar în mod natural câteva întrebări. De exemplu ce generează karma bună și ce generează karma rea. Ca să știm măcar cum să acționăm de acum înainte. Și evident, ce se poate face cu karma rea pe care probabil că o avem din trecut?

Karma bună

Dacă vrei să ai o karmă bună, atunci activitățile prescrise în general sunt în 3 categorii: austerități, caritate și ritualuri, ceea ce se numește yajna. Desigur că toate astea se fac de obicei sub îndrumarea cuiva calificat și evident, trebuie să știi care austerități sunt recomandate și care nu, cui trebuie să dai caritate, ce și cum. Și evident când vine vorba de ritualuri, yajna trebuie să știi exact ce și cum faci. Dacă faci ceva ”după ureche” nu obții nici un rezultat.

Karma rea

Karma rea e dată de acțiunile negative pe care le facem. Suntem conștienți de unele reguli ale universului dar sunt multe lucruri despre care nu suntem conștienți că sunt negative. De exemplu pentru marea majoritate a oamenilor să consumi carne e ceva normal. Ei bine … nu e. Și consecințele sunt destul de nasoale. Mă abțin de la alte exemple.

Cum să ai doar karmă bună?

În general oamenii își pun problema cum să scape de karma. Dar nu de toată ci doar de karma rea. Cu karma bună se descurcă ei cumva 🙂 În principiu există și câteva lucruri care se pot face în direcția asta, doar că nu mai știe nimeni exact ce și cum. Și după cum deja am explicat, dacă faci ceva ”după ureche” nu prea obții rezultate. Așa că primul stadiu e că faci acum acțiunile care îți aduc karmă bună și rezultatele acțiunilor trecute le tolerezi. Asta e … ai comis-o, suporți consecințele.

Dar practic vorbind e imposibil să ai doar karmă bună. În scrierile vedice există exemplul regelui Nriga. Acest rege știa foarte bine care sunt regulile. Și activitatea sa preferată era caritatea. El dădea foarte multe vaci învățaților, brahmanilor. Foarte multe. Și știa exact cum să facă acest lucru, vacile erau ornate cum trebuie, erau de cea mai bună rasă și așa mai departe. Până când într-o zi, regele Nriga a dat foarte multe vaci unui înțelept. Și o vacă s-a întors și a intrat în cireada regelui. Și din greșeală, regele Nriga a dat aceeași vacă (împreună cu multe altele) altui înțelept. Și primul înțelept a venit să-și caute vaca și a fost foarte supărat că i s-a luat vaca înapoi. Regele Nriga i-a propus mii de alte vaci în schimb dar înțeleptul a fost foarte ferm: voia vaca lui nu altele. În fine, a ieșit puțin cu scandal și înțelepții l-au blestemat pe regele Nriga care viața următoare a devenit o șopârlă. Sigur … povestea e cu happy end dar vrea să arate că oricât ai încerca, tot nu poți să faci lucrurile perfect. Și inevitabil o să ai și karmă rea.

Și karma bună e tot rea

Și dacă ești un pic mai inteligent înțelegi și că de fapt și karma bună e tot rea. Având în vedere că lumea materială e o închisoare pentru sufletul spiritual, ce mai contează că mănâncă lături sau dulciuri? Și dacă mănâncă dulciuri tot în închisoare e. Și scopul e să scape din închisoare.

Așa că soluția ca să nu mai acumulezi karma rea e să nu mai acumulezi karma. Deloc. Și acest lucru se poate face doar acționând sub îndrumarea Divinității, direct sau indirect. La fel cum în armată, cineva care acționează la ordinul unui superior nu poate fi tras la răspundere.

O soluție practică

Și ca să fim și mai practici, maeștrii spirituali ne dau un proces prin care putem să acționăm fără a acumula karma și în același timp să ne purificăm karma din trecut. Un proces nu foarte complicat care include incantarea maha-mantrei Hare Krișna, urmarea unor minime restricții (nu consumăm carne, alcool, intoxicante, nu ne angajăm în jocuri de noroc …) și să-i ajutăm și pe alții să aibă acces la aceste informații. Nu e foarte complicat și funcționează. Desigur, celor care vor să încerce altfel le urăm succes …

 

Karma revine …

Am primit un comentariu lung la un articol precedent despre karma și am zis să răspund în detaliu. Așa că o să iau comentariul bucată cu bucată și o să răspund …

Psihologii fac regresii si-ti spun că totul ți se trage dintr-o viață anterioară

Da, cam asta spun psihologii. Au început cu traumele din copilărie și după ce asta nu a funcționat au ajuns la ideea că poate or fi traumele din viețile anterioare. Asta are mici probleme pentru că am avut foarte multe vieți anterioare.

Biserica îți spune că tu dacă suferi in lumea asta plătești nu știu ce păcate din altă viață,dar am vazut oameni minunați care nu au avut parte de nimic pe lumea asta până au închis ochii. Ceva nu merge! Câte păcate au avut?A! dacă au fost de
treabă au plătit și păcatele strămoșilor. Nu mă zăpăci!

Păi în primul rând biserica nu spune asta. Biserica creștină nu (mai) acceptă ideea vieților anterioare. Deci le e cam greu să răspundă la dilemele pe care le-ați prezentat. Dar conform cu filozofia vedică, lucrurile stau exact cum le-ați prezentat. Dacă cineva are reacții nasoale, ele sunt rezultatul acțiunilor sale din trecut (viața asta sau viețile anterioare).

Așa că oamenii aceștia minunați nu au fost chiar așa minunați la un moment dat. Poate în viața anterioară au fost criminali în serie. Sau cine știe ce alte lucruri ”minunate” au mai făcut? Și dacă prin absurd au fost minunați și în viața anterioară, atunci ce au făcut în viața de dinainte? Noi suntem în lumea materială de nenumărate vieți, vieți în care am făcut multe lucruri. Și aceste lucruri au reacții. Care reacții (pozitive sau negative) se plătesc în viața curentă, viața următoare sau uneori peste mai multe vieți.

Deși, dacă e să fiu mai direct, probabil că acești oameni minunați au ”comis-o” în viața asta. De exemplu, e foarte nasol din punct de vedere karmic să ucizi animale și să mănânci carnea. Foarte nasol. Pentru că sunt și ei suflete, așa ca și noi. Și majoritatea oamenilor au făcut asta cel puțin de câteva ori în viață.

Și toate lichelele din lumea asta care fură, ucid, înșeală fără nici un discernământ și-au plătit datoriile și au dreptul să facă asta.

Nu, nu au dreptul. Cei care comit aceste acțiuni le vor plăti cândva în viitor. Și dacă acum o duc bine asta înseamnă doar că au karmă bună din trecut. Karma bună și karma rea nu se anulează una pe alta, ambele trebuie consumate.

Dar noi suntem Unul .

Nu comentez. E un concept foarte puțin înțeles.

Cum poți să crezi că uni plătesc păcatele strămoșilor și alții nu au nimic de
plătit. Pai păcatul e Unul și e al tuturor.

Nu, ”păcatele”, karma sunt individuale. Fiecare achită sau se bucură de propria sa karmă.

Totul e aici-acum.Nu ai treabă cu trecutul și nici cu viitorul.Trecutul a fost și viitorul depinde de ce faci acum. Dacă prezentul ar fi perfect viitorul ar fi o minune.

Nici la asta nu comentez, despre new age-uri altă dată.