Ajutorul spiritual – termeni și condiții

Am afirmat într-un articol anterior că sunt dispus să-i ajut pe ”toți cei interesați”. Și atunci cineva mi-a reproșat că a existat un mesaj la care nu am răspuns. Nu am identificat încă mesajul așa că o să dau un răspuns mai general. Da, sunt dispus să-i ajut pe cei care vor să fie ajutați. Dar evident … acest ajutor are termeni și condiții.

Clauzele ajutorului

În primul rând genul ăsta de ajutor e specific, pe un anumit domeniu. Adică presupune că mă ofer să dau soluții spirituale la problemele noastre de zi cu zi. Și făcând parte dintr-o anumită școală, e evident că o să pot oferi soluțiile pe care le-am învățat de la maeștrii mei spirituali. Dacă aceste soluții nu sunt pe placul cuiva nu știu ce să zic … altele nu am. Deci cam ăsta ar fi un prim aspect, dacă cineva e interesat de aceste soluții pot să-l (s-o) ajut. Dacă nu … nu prea am ce face.

Deci dacă cineva vrea să avem o discuție gen ”Ce mai faci?” ”Bine. Și tu ce mai faci?” ”Bine”, atunci poate nu sunt cel mai indicat pentru asta. Evident că și asta face parte dintr-un proces în care ne cunoaștem etc etc dar idea ar fi să nu ne oprim aici.

Drepturi și obligații

Următorul aspect e că o astfel de relație în care cineva ajută pe altcineva include ”drepturi” dar și obligații, așteptări pentru ambele părți. Pentru că, din punct de vedere practic, nu poți ajuta pe cineva care nu vrea să fie ajutat. Nu poți. Și atunci doar îți pierzi vremea. Literatura vedică descrie câteva componente de bază pentru calificarea cuiva care poate să fie cu adevărat ajutat. Desigur, ele sunt în relație cu un maestru spiritual care e la nivelul realizării de sine așa că voi adapta aceste cerințe.

Să fii respectuos

Prima cerință e să fi ”supus”. Poate că pare un cuvânt mai intens și încărcat negativ din diverse motive pe care nu le detaliez. Și e un aspect evident că nu poți cere cuiva să urmeze complet instrucțiunile pe care le dai decât în măsura în care instrucțiunile respective sunt chiar perfecte. Și dacă ”ghidul” nu e la acel nivel atunci și gradul de încredere investit în el trebuie să fie pe măsură. Și evident că această încredere se formează în timp, e un proces acolo, o relație.

Dar ce trebuie să existe e un anumit respect. În primul rând pentru că dacă nu ai un minim respect pentru ghidul spiritual, atunci nu o să poți să înveți nimic de la el. Și dacă nu ai măcar un pic din atitudinea corectă, atunci primul lucru pe care te va învăța un ghid spiritual e care e atitudinea corectă. Altfel tot demersul e inutil.

Un exemplu negativ

Țin minte primele mele contacte cu o școală spirituală acum mulți ani. Am fost la un ”retreat” al unor budiști și m-au învățat unele lucruri. Și acolo era cineva din Ungaria care era un ghid spiritual, un practicant cu ceva mai multă experiență. Și după i-am scris un prim mesaj pe facebook în care i-am explicat despre ce practici ezoterice am învățat eu pe internet, cu unde binaurale și alte cele. Și evident … nu mi-a răspuns. Și dacă ar fi fost să-mi răspundă exact ce gândea, ar fi fost ceva de genul ”Știi, eu sunt budist și îți prezint soluțiile școlii pe care o reprezint. Dacă vrei să te ajut, poți să mă întrebi despre asta. Dacă nu … ”îți urez succes”, nu te pot ajuta.”

Să pui întrebări

A doua cerință e că chiar dacă ești ”supus”, ar trebui să ai un interes în procesul respectiv. Adică ar trebui să înțelegi din punct de vedere teoretic ce faci. Asta presupune că poți (și e de așteptat) să pui întrebări relevante. Repet, relevante. Adică întrebări care sunt relevante pentru a înțelege mai bine ce faci. Și evident, aceste întrebări ar trebui puse în aceeași atitudine despre care am vorbit mai sus. Aceea că poate nu știi totul încă și că ai vrea să înveți.

Evident, cu cei care știu deja nu se poate face mare lucru. Poți să încerci uneori o ”terapie de șoc” gen ”Dacă știi de ce ai mai venit la mine?”. Pentru că e logic, dacă știi deja nu o să înveți nimic. Am întâlnit de multe ori la programele spirituale pe care le țin eu sau colegii mei genul ăsta de oameni care vin la întruniri spirituale ca să spună celorlalți câte știu ei. Și aceste persoane nu prea învață lucruri noi. Pentru că știu.

Să faci ceva

Și a treia cerință e că ești și dispus să faci ceva. Adică după ce ai auzit ce ar trebui să faci și ai înțeles cum și de ce … e de așteptat să și pui în practică. Pentru că viața spirituală nu înseamnă doar o cunoaștere teoretică, ea înseamnă o cunoaștere realizată care presupune … practică. Există acele persoane care merg la întruniri spirituale, aud tot felul de lucruri și se bucură că știu din ce în ce mai mult. Dar dacă nu și fac ceva, dacă nu aplică în practică, atunci nu progresează.

Na … cam astea ar fi condițiile, cred eu de bun simț. Deci pentru cine e încă interesat și nu știe cum să mă contacteze, ideal ar fi să trimită un mesaj pe pagina de Facebook Blog Spiritual.

 

Ai voie să consumi alcool?

Asta a fost întrebarea pe care mi-a pus-o cineva care a aflat că sunt un fel de călugăr. Adică voi ăștia călugări Hare Krișna aveți voie să consumați alcool? Ceea ce nu e o întrebare foarte avansată. Pentru că are în spate o presupunere … orice om vrea să bea câte o bere din când în când, nu? Și când vrei și tu să bei liniștit o bere apare poliția spirituală, alți călugări îmbrăcați în ninja și te bat bine. Oameni răi … nu te lasă și pe tine să te simți bine.

Cam asta e o idee destul de răspândită despre austeritățile pe care le presupune viața spirituală. Când de fapt imaginea asta nu prea corespunde cu realitatea. Da, se poate că există câțiva începători care sunt foarte atașați de plăcerile astea inferioare. Dar cineva mai avansat, care a obținut ceva plăcere din viața spirituală, nu mai e atras de plăcerile inferioare. Întrebarea cu alcoolul sună pentru el cam ca întrebarea: ”voi călugării Hare Krișna aveți voie să vă bateți cuie în talpă?” La care răspunsul e evident … înainte de a discuta despre ce avem voie și ce nu … de ce am vrea să facem una ca asta?

Pentru cineva care înțelege cam cum funcționează lucrurile, o astfel de întrebare nu are nici un sens. Desigur, pentru cineva care e în stadiul în care ar vrea și nu are voie lucrurile pot fi foarte complicate …

Practica spirituală – incantarea mantrelor (1)

Conform cu scrierile vedice, majoritatea formelor de meditație sunt practic imposibil de practicat în societatea modernă. Putem găsi instrucțiunile vedice pentru meditație în capitolul al șaselea din Bhagavad-gita, care explică cum scopul meditației este absorbirea în conștiința spirituală, conștiința de Krișna. Acest sistem de meditație presupune austerități severe. Cineva trebuie să stea într-o postură stabilă într-un loc izolat, controlându-și complet pornirile pentru satisfacerea simțurilor. Scrierie vedice descriu că acest tip de meditație era într-adevăr posibil în Satya-yuga, o eră de mult apusă și descriu cum sfinții meditau mulți ani pentru atingerea perfecțiunii. Dar în această eră, Kali-yuga, era certurilor, acest gen de meditație este practic imposibil. Așa numita meditație practicată acum în orașele moderne poate ajuta dar în ceea ce privește adevăratul scop al meditației yoghine ea nu are practic nici o valoare.

În ciuda acestor dificultăți ale meditației în această eră, scrierile vedice descriu un mare avantaj al Kali-yuga’s one great facility

kaler dosa-nidhe rajann
asti hy eko mahan gunah
kirtanad eva Krishnasya
mukta-sangah param vrajet

“Această eră Kali este un ocean de neajunsuri, dar oferă un mare avantaj: în această eră cineva poate atinge eliberarea pur și simplu prin incantarea numelor Divinității.” (Srimad-Bhagavatam, 12.3.51)

De aceea, cei care meditează sentimental și nu cunosc adevărata semnificație a meditației ar trebui să cânte numele sfinte ale Divinității. Pe parcursul a multor mii de ani, în India, oamenii repetă numele Divinității în formă de mantra. Cuvântul mantra vine din limba sanscrită. Man înseamnă „minte”, iar traya – „eliberare”. Astfel, mantra reprezintă o combinaţie de sunete transcendentale, care eliberează mintea.

Literatura vedică numeşte una din mantre mahā-mantra (mantra mare). În Kali-Santāraṇa Upaniṣad se spune că şaisprezece cuvinte, adică – Hare Kṛṣṇa, Hare Kṛṣṇa, Kṛṣṇa Kṛṣṇa, Hare Hare/ Hare Rāma, Hare Rāma, Rāma Rāma, Hare Hare – sunt recomandate în special în Kali – yuga, epoca certurilor, a neliniştii şi făţărniciei, epoca în care trăim noi acum. Numele Kṛṣṇa înseamnă „atotatrăgător”, Rāma – „atotfericit”, iar Hare este adresarea către energia spirituală.

Nu există reguli stricte pentru rostirea mahā-mantrei Hare Kṛṣṇa. Remarcabil este faptul că meditaţia poate fi făcută oriunde – acasă, la serviciu, în autobuz, în metrou sau la volanul oricărui vehicul – şi în orice moment.

Rostiţi clar şi încercaţi să ascultaţi cu atenţie numele sfânt. Puteţi incanta mantra într-o încăpere sau în aer liber, o puteţi incanta tare sau încet, după cum doriţi, dar destul de tare ca să vă auziţi pe voi înşivă. Principalul e să pronunţaţi clar şi răspicat fiecare cuvânt. E posibil ca alte gânduri să vă sustragă atenţia dumneavoastră deoarece mintea este foarte instabilă şi este mereu preocupată de altceva. Străduiţi-vă să vă concentraţi atenţia asupra incantării mahā-mantrei Hare Kṛṣṇa ascultând fiecare cuvânt.