Reguli și încălcarea lor

”Dintre toate aspectele din Mahabharata, unul dintre cele mai confuzionante este faptul că Krișna folosește înșelătorii în război. Krișna vorbește tot timpul despre dharma și adharma, dar el a folosit tot felul de trucuri pentru a ucide mari războinici ca Bhișma sau Dronacharya.”

Am găsit un articol scris de Sadhguru pe tema asta și e adevărat că e un subiect foarte dificil pentru adepții ”hinduismului” din ziua de azi. Răspunsul dat de Sadhguru e cât de cât în direcția corectă dar nu a atins un aspect esențial.

Reguli și regulamente

Ideea e că în fiecare societate există reguli și regulamente, legi. Cuvântul dharma e foarte greu de tradus în limba română dar o posibilă traducere e ”principii religioase”. Sistemul vedic e destul de complex așa că o să încerc să fac o descriere destul de sumară. Ideea de bază e că din punct de vedere material, fiecare e diferit și e bine ca fiecare să fie angajat conform cu natura sa. În principiu există 4 clase sociale dintre care una dintre clase e cea a administratorilor și a războinicilor. Din păcate există în orice societate nevoia ca o anumită parte din membrii să folosească violența pentru a menține ordinea.

Deci această clasă a războinicilor are și ea niște reguli, inclusiv despre cum se conduce un război. Poate că seamănă cu codul samurailor, nu știu. Sunt lucruri relativ de bun simț. De exemplu la război participă doar războinici antrenați, nu sunt uciși copii, femei, bătrâni etc. Și luptele se desfășoară în condiții corecte. De exemplu se folosesc arme egale, nu este atacat cineva neînarmat, nu se atacă 10 la 1 și așa mai departe. Și luptele au loc ziua, pe lumină.

Sunt multe astfel de reguli. De exemplu, la începutul bătăliei de la Kurukșetra, când lupta se oprea la apusul soarelui, după oprirea luptei cei din cele 2 tabere stăteau împreună la discuții, socializare etc. Lupta în sine nu era luată prea în serios pentru că, fiind foarte educați, toți de pe acolo știau că cei care mor în acea luptă primesc un corp în planetele superioare.

Scopul regulilor și regulamentele

Cam ăsta e contextul. Acum desigur, e interesant să aflăm care e scopul acestor reguli și regulamente. Sistemul în sine era conceput de fapt pentru ca fiecare să fie angajat conform cu natura sa pentru a progresa din punct de vedere spiritual. Progresul spiritual înseamnă să înțelegi că ești suflet spiritual, parte integrantă din Persoana Supremă și datoria ta ultimă, dharma, e să te pui în serviciul acestei Persoane Supreme. Și toate regulile și regulamentele sunt menite să te aducă în mod gradat la această înțelegere.

Deci dacă urmezi reguli și regulamente dar nu ai ajuns la această înțelegere, atunci nu prea știi ce e cu adevărat dharma. Iar dacă ai înțeles concluzia atunci nu mai e neapărat necesar să urmezi reguli și regulamente, deși poți să o faci pentru a da un exemplu. De fapt în partea cea mai importantă din Mahabharata, Bhagavad Gita, Krișna explică faptul că dorința directă a Persoanei Supreme (adică chiar El) e mai importantă decât regulile care indică dorința indirectă.

Contextul din Mahabharata

Se cuvine să vorbim puțin despre contextul în care au loc încălcările de reguli despre care e vorba. Povestea e mai lungă, dar cei 5 frați Pandava au fost deposedați de tron prin mijloace incorecte. Și nu doar asta, ”liderul” părții adverse, Duryodhana a încercat de mai multe ori să-i ucidă în mod mișelește. Au fost ”cazați” într-o casă căreia i-a fost dat foc, li s-a dat otravă și multe altele. Așa că nu se poate vorbi despre cât de regulamentar era Duryodhana și cei din tabăra sa. Erau niște ticăloși care au încălcat toate regulile.

Și chiar și la începutul luptei de la Kurukșetra, prima încălcare a regulilor a fost făcută tot de Duryodhana și acoliții săi când l-au atacat vreo 10 luptători pe fiul lui Arjuna și l-au ucis. Așa că să vorbești într-un astfel de caz de reguli și regulamente și moralitate nu prea e optim. E ca și când ai zice că cei din mafie au ucis sute de oameni ”că așa au vrut ei” dar după vor să aibă parte de un proces corect. Adică ei să nu respecte nici o regulă dar să li se respecte drepturile, ceilalți să respecte regulile.

Krișna face ce vrea

Fiind Persoana Supremă, Krișna nu e forțat să urmeze reguli și regulamente (deși în cele mai multe cazuri o face). Pentru că El știe mai bine ce face și de ce. Și tot ce face El e bine pentru toată lumea. De exemplu, e descris că în drum spre lumea spirituală, eroii pozitivi, cei 5 frați Pandava, trec pe lângă planetele superioare și îi văd acolo pe toți eroii negativi din tabăra adeversă. Și Krișna are și El o agendă când vine pe această planetă.

paritrāṇāya sādhūnāṁ
vināśāya ca duṣkṛtām
dharma-saṁsthāpanārthāya
sambhavāmi yuge yuge

Pentru a-i elibera pe cei pioși și a-i nimici pe cei nelegiuiți, precum și pentru a restabili principiile religiei, Eu însumi apar, epocă după epocă.

Cu alte cuvinte vine din când în când pentru a aranja lucrurile în lumea materială în așa fel încât cei (puțini) care vor să se întoarcă în lumea spirituală să aibă acces la informațiile necesare și la câțiva ghizi calificați. Așa că în acest caz, Krișna dorea că planeta să fie condusă de cei 5 frați Pandava, care erau pioși și foarte elevați spiritual.

Și după cum am explicat mai sus, când ai de a face cu ticăloși, Krișna nu simte că ei trebuie neapărat tratați conform cu regulile. Și simte că e mai important ca lucrurile pe planetă să intre pe un făgaș normal decât să se respecte niște reguli și regulamente. Așa că în bătălia de la Kurukșetra există câteva cazuri în care Krișna i-a îndemnat pe devotații săi să încalce regulile, pentru a-i proteja pe cei pioși, a-i nimici pe ticăloși și a restabili principiile spirituale.

Asta e un fel de explicație. Dar pentru cineva destul de avansat spiritual e suficient că Krișna a făcut așa pentru că așa a crezut El că e mai bine și nu suntem noi în măsură să-i cerem socoteală. Asta e partea pe care a ratat-o Sadhguru din explicație 🙂

Parveniți vechi și noi …

Una dintre cele mai controversate povestiri din scrierile vedice e despre Ekalavya. Ea face parte din Mahabharata și cum există diverse interpretări, am zis că poate fi utilă pentru a exemplifica unele principii. Ekalavya era născut dintr-o familie în afara castelor, care nu urma cultura vedică. După cum am descris înainte, în cultura vedică există 4 clase sociale: brahmanii (învățații), kșatriya (administratorii, războinicii), vaișya (comercianții, marii agricultori) și șudra (cei care îi asistau pe ceilalți). Și conform cu calificarea, cu înclinațiile, fiecare dintre persoane e ”distribuită” într-una din cele patru clase, fiecare primește un anumit tip de educație și e sub autoritatea cuiva mai calificat pe care-l urmează. Chiar și un șudra are o calificare, adică e umil, urmează instrucțiunile cuiva mai elevat. Ceea ce e o mare calificare pentru că dacă e sub ghidonarea unei persoane calificate, el progresează.

Cum am spus, Ekalavya era în afara sistemului vedic. Și visa să devină un mare arcaș, chiar cel mai mare arcaș. Pe vremea aceea cel mai bun profesor în domeniu era Dronacharya, care era de fapt brahman, înțelept. Dar cum înțelepții pot uneori să coboare pe platforma inferioară, el era și un foarte bune războinic, un foarte bun arcaș. Și cel mai bun elev al său era Arjuna. Ekalavya știa aceste lucruri și a hotărât să devină discipol al lui Dronacharya și să devină un arcaș mai bun decât Arjuna. Așa că s-a dus la Dronacharya și l-a rugat să-l învețe și pe el. Dronacharya a refuzat. Asta nu pentru că era dintr-o familie sau alta, ci pentru că respectivul nu avea calificarea necesară. Pentru a fi un administrator nu ai nevoie doar de abilități fizice ci și (mai ales) de abilități mentale. De a avea bunele calități. Pentru că arta militară în mâinile unui iresponsabil creează doar tulburări. Și Dronacharya a hotărât că ăsta e cazul, deci nu are rost să învețe pe cineva iresponsabil arta militară.

O altă greșeală pe care o fac oamenii când sunt în contact cu un maestru spiritual e că ”au propria agendă”. Adică se gândesc cum să-l folosească pe maestrul spiritual pentru a-și îndeplini scopurile (uneori mârșave). Și asta nu e deloc o atitudine bună. Desigur, există unele cazuri în care maestrul spiritual testează sinceritatea discipolului. De exemplu îl pune să facă lucruri inutile câțiva ani doar pentru a-și arăta sinceritatea. Nu prea era cazul ăsta. Dronacharya a hotărât că nu e nevoie de un arcaș bun și rău intenționat. Desigur că Ekalavya ar fi putut fi reformat, dar ar fi trebuit să își schimbe atitudinea, să dezvolte calitățile de kșatryia și după să învețe să tragă cu arcul.

Ekalavya nu a renunțat. Determinarea e desigur bună, dar depinde de determinare. Motivația sa nu era cea corectă, chiar dacă acțiunile pot părea corecte. Așa că Ekalavya și-a făcut o statuetă cu Dronacharya pe care o venera, și cumva a reușit să capteze instrucțiunile date de Drona lui Arjuna. Folosindu-se de aceste instrucțiuni, Ekalavya a devenit un foarte bun arcaș, poate chiar de nivelul lui Arjuna. Dacă ar fi trăit în ziua de azi ar fi fost văzut ca un model și televiziunile ar fi năpădit să-i ceară sfaturi despre cum să ne trăim viața.

Într-o zi, Arjuna mergea prin pădurea unde trăia Ekalavya și a văzut animale cu gurile blocate cu săgeți. A înțeles imediat ce se întâmplase. Ekalavya fusese deranjat de zgomotele făcute de animale și fiind un arcaș foarte bun (și de un caracter îndoielnic) a făcut abuz de putere. Adică a căptușit cu săgeți gura animalelor fără să le omoare. Arjuna l-a informat pe Drona despre faptele ”discipolului” său. Drona a mers cu Arjuna să rectifice situația. S-a dus să-l întâlnească pe Ekalavya. ”Am auzit că ai devenit un foarte bun arcaș datorită învățăturilor mele.” „Da, maestre, așa este.” ”Bun. Atunci vreau guru dakșina.” Dakșina e un fel de donație, ceva ca gest de mulțumire pentru învățăturile primite. Uneori maestrul spiritual cerea ce să primească drept donație. ”Da, maestre, ce pot să-ți ofer?” ”Vreau degetul tău arătător.” După multe ezitări, Ekalavya și-a tăiat degetul arătător și i l-a oferit lui Drona.

Unii indieni văd asta ca un exemplu despre cum să urmezi instrucțiunile unui maestru spiritual. Era evident că Ekalavya nu va mai putea fi cel mai bun arcaș fără acel deget. Și totuși a ales să urmeze instrucțiunile. Dar dacă chiar era un exemplu, de ce nu a respectat și instrucțiunile de dinainte? Și de ce a ezitat? Păi e simplu … pentru că voia să se folosească de meastrul spiritual și nu să-l servească.

De ce a făcut Drona acest lucru? Nu ar fi trebuit Drona să fie mândru de un asemenea ”discipol”? De ce l-a ”pârât” Arjuna? Și aici indienii dau diverse interpretări. Una fiind că Arjuna devenise invidios și că Drona ”îi ținea partea” lui Arjuna. Ceea ce e fals. Marile personalități acționează întotdeauna pentru binele tuturor celor implicați. În acest caz al animalelor din pădure și al lui Ekalavya. Așa că Drona (și Arjuna evident) era mult mai preocupat ca Ekalavya să dezvolte calitățile umane decât să devină un mare arcaș.

Și asta e o lecție foarte bună în ziua de azi. Există acest vis american că oricine poate să parvină, oricine poate să devină o mare personalitate. Ceea ce nu e rău în sine. Rău e că acești fotbaliști, ”artiști”, politicieni, afaceriști etc care devin mari personalități seamănă foarte mult cu Ekalavya. Adică au ceva calificări mundane. Știu să dea într-o minge, știu să zgârie un CD, știu să aburească, știu să-i înșele pe alții ca să facă bani. Dar nu au caracter. Și când astfel de persoane devin mari personalități și societatea le urmează, atunci asta nu e altceva decât o mare tulburare pentru societate. Și pentru ei. Așa că uneori ar fi mai bine ca ei să nu aibă acele calificări mundane. Pentru că atunci prejudiciul făcut societății (și lor) e mult mai mic.

Desigur, Șrila Prabhupada a invitat pe toată lumea să ”parvină”, să facă parte din clasa brahminică. Dar desigur să facă asta prin dezvoltarea calităților brahminice. Asta e cu totul altceva …