Controlul lumii materiale

Notă: Acest articol a fost scris acum 1 an și câteva luni când o mică ninsoare a blocat în mare parte drumurile din țară. De atunci a mai fost incendiul din Australia și acum epidemia de coronavirus, deci articolul e mai actual decât oricând …

Din când în când oamenii au iluzia că ei sunt cei care controlează lumea materială. Doar pentru că avem tehnologie de ultimă generație ni se pare că putem face orice. Și sigur că poate nu putem controla tot universul dar măcar pe planeta asta noi suntem stăpâni. Și e suficient să dea o mică ninsoare ca să înțelegem că nu suntem de fapt în control. Că există o singură persoană care poate să controleze lumea materială și ar fi frumos să-i recunoaștem meritele. În limbajul din Bhagavad Gita, Krișna îi spune discipolului său Arjuna:

daivī hy eṣā guṇa-mayī
mama māyā duratyayā
mām eva ye prapadyante
māyām etāṁ taranti te

Această energie divină a Mea, alcătuită din cele trei moduri ale naturii materiale, este greu de depășit. Dar cei ce Mi s-au predat Mie pot trece cu ușurință dincolo de ea.

Cine este în relație cu Divinitatea nu mai e afectat de energia materială. Asta nu înseamnă că ”face el lucrurile să se întâmple”, mută munții șamd ci doar că nu mai e afectat și la sfârșitul vieții ajunge în lumea spirituală unde nu există mașini înzăpezite. Și face asta ”cu ușurință”.

Restul pot să se chinuie să controleze lumea asta materială. Și chiar dacă uneori au iluzia că chiar pot controla energia materială, din când în când li se aduce aminte cum stă de fapt situația.

Ce face Dumnezeu în timpul liber?

Mi-am dat seama azi că folosesc cuvântul Dumnezeu în articole, dar ce înțeleg eu prin Dumnezeu e complet diferit de ce înțeleg restul oamenilor. Și că majoritatea oamenilor înțeleg prin Dumnezeu o persoană care taie și spânzură, adică ne așteaptă cumva la cotitură să greșim. Și care suferă de un fel de grandomanie adică are nevoie de adorarea noastră. Și dacă nu-l adorăm atunci ne pedepsește. Și în afară de asta nu prea are preocupări. Și atunci mesajul principal al lui Isus Hristos ”iubește-l pe Dumnezeu” nu sună foarte interesant pentru că genul ăsta de Dumnezeu nu pare foarte ”iubibil”. Și atunci ateismul în creștere e o reacție normală la o astfel de prezentare. Care nu știu cât de conformă e cu Biblia, dar asta nu e treaba mea. Cert e că nu cred într-un astfel de Dumnezeu.

Prin anii ’70 A.C. Bhaktivedanta Swami Prabhupada a ajuns la o emisiune TV în Australia. Și moderatorul era cunoscut pentru felul în care își punea la punct invitații. Și când și-a văzut invitatul, un domn indian destul de scund cu o poză cu o zeitate, s-a gândit că o să fie o pradă ușoară. Așa că l-a întrebat direct ”Presupun că acesta este Dumnezeu al dumneavoastră” Șrila Prabhupada i-a răspuns: ”Presupun că sunteți creștin” ”Da, sunt creștin” ”Spuneți-mi tot ce știți despre Dumnezeu.” Și atunci moderatorul și-a dat seama că nu știe aproape nimic despre Dumnezeu. Așa că Șrila Prabhupada a plusat: ”Nu știți mai nimic despre Dumnezeu, dar noi știm totul despre Dumnezeu. Așa că va trebui să acceptați versiunea noastră.” Și moderatorul a fost forțat să-și accepte înfrângerea.

Și cam asta e situația din teren, nimeni nu știe mare lucru despre Dumnezeu. Și ce se știe e interpretat de multe ori în mod materialist. În schimb, în scrierile vedice există o scriere numită Șrimad Bhagavatam care descrie în 18000 de versete despre Dumnezeu și devotații Săi. Și mai ales despre relațiile dintre aceștia. Toate astea pentru a ne convinge că Dumnezeu e o persoană foarte plăcută și știe cum să aibă relații frumoase cu devotații săi. Și evident că asta ne poate face să vrem și noi să avem o astfel de relație. De fapt numele Său primordial e Krișna, cel atot-atrăgător. Asta pentru că toată lumea este în mod natural atrasă de calitățile Sale.

Câteva lucruri luate la întâmplare. În primul rând, Krișna e o persoană. Și deși e cea mai bătrână persoană, arată etern ca un tânăr de 16 ani. Deci nu e un bătrân cu barbă lungă. Și nici nu e copleșit de griji. De fapt nici nu are vreo legătură cu lumea materială, el deleagă creația universurilor materiale expansiunilor Sale numite Vișnu. Și care există 3 tipuri de Vișnu. Da, Dumnezeu e o ființă extrem de complexă, nu e așa ușor de înțeles de mințile noastre. Și pe lângă aceste expansiuni Vișnu există nenumărate expansiuni, Krișna are nenumărate forme. Și în fiecare din aceste forme are relații de iubire cu devotații Săi.

Există mai multe tipuri de relații de iubire, dar baza acestor relații e servitudinea. Știu, ăsta e alt concept de care fugim instant dar nu e așa cum sună. Conceptul material de viață e bazat pe exploatare. Dacă ai un servitor, îl exploatezi cât poți și după îți iei altul. Și de fapt orice relație e bazată pe exploatare, ”ce poți să faci pentru mine?” Desigur, uneori se fac compromisuri gen ”fac ceva pentru tine dacă faci și tu ceva pentru mine”. Adică un fel de piață. Așa că nimeni nu vrea să fie servitor în conceptul material de viață.

În conceptul spiritual relațiile sunt bazate pe ”hai să fac ceva pentru tine”, pe serviciul către persoana iubită. Și fiecare e preocupat să facă servicii Divinității și celorlalți. Deci Dumnezeu, Krișna nu are nevoie de nimic din ce putem noi să-i oferim (energia e deja a lui) dar apreciază starea de servitudine, iubirea din spate. Și fiind un gentleman perfect, răspunde devotaților Săi. Deci deși baza relațiilor spirituale e relația de servitor – stăpân, nu e vorba de o relație de exploatare materială, ci o relație de iubire. Și asta e baza pentru că atâta vreme cât nu schimbăm mentalitatea din ”mie ce-mi iese?” în ”ce pot să fac pentru Dumnezeu sau ceilalți?” nu avem ce să căutăm în lumea spirituală, nu ne potrivim în peisaj.

Și e adevărat că în marea majoritate a expansiunilor, Krișna e Dumnezeu sau e rege. Adică el e șeful și ceilalți sunt subordonați. Și relațiile sunt practic toate bazate pe servitudine. Dar în forma sa cea mai intimă, forma sa primară, Dumnezeu, Krișna are relații de prietenie cu devotații Săi care îl tratează ca fiind un egal. Sigur că această formă intimă nu e pentru oricine, trebuie să existe o calificare pentru a intra în acest cadru. Pentru că altfel riscăm să luăm lucrurile în derizoriu. ”Krișna e doar un băiat obișnuit care se joacă cu copiii. Și eu mă jucam cu copiii când eram mic.” Și de asta, aceste aspecte sunt povestite în Canto 10 din Șrimad Bhagavatam, și înainte de asta ne este explicat cum este creat universul material, ce alte expansiuni mai are Krișna, care e atitudinea corectă față de El și devotații Săi și multe altele. Dar cert e că cineva poate fi prieten cu Dumnezeu. Și mă opresc aici pentru că nici eu nici publicul acestui blog nu este destul de calificat să vorbim despre restul relațiilor personale ale lui Krișna.

 

De ce suferă mai mult oamenii buni?

Mă întreba cineva de ce suferă mai mult oamenii buni. Care e o întrebare destul de uzuală. Și de multe ori ea e formulată ca ”de ce se întâmplă lucruri rele oamenilor buni?”. E o întrebare clasică în filozofie și orice filozofie sau religie serioasă trebuie să aibă un răspuns la această întrebare.

Și evident că și filozofia vedică are un răspuns la întrebarea asta. Și răspunsul scurt e că ”oamenii buni nu suferă mai mult decât cei răi” și ”nu se întâmplă lucruri rele oamenilor buni”. Nu se întâmplă. În principiu toate lucrurile funcționează sub legea karmei. Orice faci are consecințe pozitive sau negative. Toate faptele noastre sunt înregistrate și cineva (numit Yamaraja, zeul morții) judecă conform cu legile lui. Adică în principiu Manu Samhita, legile pentru societatea umană.

Yamaraja nu greșește, are acces la toate informațiile, la toată viața. Și este descris că în momentul judecății și noi avem acces la toate informațiile, ca să nu putem spune că ”nu-mi aduc aminte”. Și Yamaraja știe exact cum să aplice legile.

Deci dacă cineva suferă, înseamnă că a făcut ceva rău conform legilor universale. Fie în această viață, fie în viețile anterioare. Karma e un sistem foarte complex și de multe ori reacțiile karmice se sting în mai multe vieți. Deci aceste acțiuni negative sunt fie din vieți anterioare (de care sigur nu ne mai aducem aminte), fie din această viață. Și pot fi greșeli cunoscute, acceptate, sau lucruri care le-am considerat ca fiind corecte dar care sunt incorecte conform cu legile universale, legile karmei. Faptul că nu cunoaștem legile universale nu e o scuză acceptabilă.

Deci karma e un sistem 100% corect. Acțiunile rele aduc reacții rele, acțiunile bune aduc reacții bune. Doar că trebuie să vedem ”poza de ansamblu”, să ținem cont de viețile anterioare și să cunoaștem care sunt legile universale după care se stabilește ce e bine și ce e rău. Altfel, dacă vedem o parte foarte mică din poză s-ar putea să tragem concluzii greșite. S-ar putea să credem că pentru că am ajutat o bătrânică să treacă strada, ni s-au furat niște bani 2 ore mai târziu. Și că altul care ne-a înjurat a primit o mărire de salariu. În consecință e bine să înjurăm și greșit să ajutăm bătrânica să treacă strada.

Cam ăsta e riscul dacă vezi doar o parte din poză. Să te frustrezi și să crezi că ”zeii” au ceva cu mine, au toane. Și să încetezi să faci acțiunile corecte. Multe părți din scrierile vedice sunt exact povestiri despre persoane care au făcut acțiunile corecte și, chiar dacă aparent au obținut rezultate negative, au perseverat în acțiunile corecte și la final lucrurile au ieșit bine. Deci îndemnul scrierilor vedice e de a face acțiunile corecte indiferent de consecințe.

 

PS Desigur că pentru asta ar fi bine să învățăm care sunt acțiunile corecte și care nu.

Cum alungăm depresia?

Am văzut recent un articol scris de cineva despre cum alungăm depresia. Și am zis să iau câteva aspecte de acolo și să încerc să fac o poză completă conform cu scrierile vedice. Să începem cu diagnosticul. Depresia e un simptom al modului ignoranței. Modul ignoranței, sau al întunericului este caracterizat de indolență, somn, nebunie etc. Cauzele acestui mod sunt în general asocierea cu alimente și substanțe în acest mod gen alcool, tutun, droguri, carne (da, carne), cu persoane asociate cu modul ignoranței, cu locuri în modul ignoranței. Și uneori el vine ca efect al modului pasiunii, care este caracterizat de dorințe nelimitate. O casă mai mare, o mașină mai mare, un job mai bine plătit, o promovare și așa mai departe. Adică exact ”valorile” culturii americane pe care o importăm și noi. Deci având în vedere asocierea cu modul ignoranței prin diversele alimente și substanțe consumate și modul acesta al pasiunii pe care îl luăm din cultura americană, depresia e practic inevitabilă. E ca și când ai zice că 1+1=2.

Ăsta ar fi diagnosticul, care e util ca să înțelegem cauzele. Care e soluția? Psihologii încearcă să rezolve această situație prin modul pasiunii. Un mod de a te lăsa de alcool e să te apuci de sport. Alt mod e să încerci cu muzică (desigur muzică în modul pasiunii, nu muzică clasică). Sau alt mod e să-ți găsești o ocupație, un scop. Ceva care să te facă să lucrezi 10 ore pe zi. Toate astea sunt bune, te scot din modul ignoranței și te duc spre modul pasiunii. Sigur că ar fi bine ca în același timp să eviți contaminarea cu modul ignoranței. Deci modul pasiunii te scoate din modul ignoranței … cel puțin o vreme. Dar cum modul pasiunii și modul ignoranței sunt la pachet, depresia va reveni.

De exemplu, forma extremă a repetării acestor moduri se numește tulburare bipolară, maniaco-depresivă. Cineva e depresiv și este adus cumva forțat prin diverse metode în modul pasiunii. Și după o vreme modul pasiunii exagerat duce înapoi în modul ignoranței deci la depresie. Caracteristica modului pasiunii e că lucrurile încep bine dar se termină prost. Deci modul pasiunii e bun, poate ajuta. Cu cineva care e prea deprimat nu prea se poate discuta, el nu vrea nimic și nu face nimic. Deci nu poate să facă eforturi pentru a-și îmbunătăți condiția. Dar nu e suficient.

Soluția e cultivarea modului bunătății. Modul bunătății înseamnă renunțarea la orice formă de intoxicare, o dietă vegetariană, asocierea cu locații naturale, cu persoane fără vicii, cu preocupări spirituale și așa mai departe. Acest mod de viață include trezitul de dimineață, meditația și multe altele. Ceea ce pentru majoritatea oamenilor e foarte foarte greu. De asta de multe ori e nepractic.

Dar există soluții și pentru asta. Poți să încerci să cultivi modul bunătății prin forțe proprii sau poți să încerci să faci o practică spirituală care fiind transcendentală, în modul purei bunătăți. Și atunci modul material al bunătății e în mod natural atins, e ca o umbră. Deci cea mai bună soluție la problema depresiei e incantarea maha-mantrei Hare Krișna, asocierea cu scrierile spirituale și alți practicanți. Desigur că cultivarea obiceiurilor modului bunătății ajută dar ele nu sunt absolut necesare în primă fază. Și desigur că recuperarea din orice boală necesită timp și evident … răbdare.

Chakre, kundalini și altele

Am întâlnit zilele astea un băiat care mi-a spus că face yoga. Și cum știu cam ce se face în țara noastră sub egida ”yoga”, l-am provocat un pic să văd ce anume înțelege el prin yoga. Și am fost plăcut surprins când am văzut că înțelegea ce sunt yama și niyama și că dacă nu urmezi acești primi pași, atunci ce faci după, adică asana, partea fizică, e doar sport și nu prea e yoga. Pentru că yoga e de fapt controlul minții și nu prea are legătură cu gimnastica. Și succesul spiritual presupune eliberarea de energia materială.

Ceea ce sună ușor, ar trebui să ne ia câteva luni de practică serioasă, nu? În Bhagavad Gita care e un text clasic pentru ceea ce înseamnă yoga, Krișna îi explică lui Arjuna acest proces numit aștanga yoga, yoga în 8 pași și cam ce înseamnă el. Pe scurt, înseamnă să mergi să stai singur în pădure, să faci austerități crunte și să meditezi practic toată ziua timp de mulți ani. Și dacă ai noroc, după ceva vreme obții și ceva rezultate. Și Arjuna, care e foarte avansat reacționează cam așa:

arjuna uvāca
yo ’yaṁ yogas tvayā proktaḥ
sāmyena madhusūdana
etasyāhaṁ na paśyāmi
cañcalatvāt sthitiṁ sthirām
Arjuna a spus: O,Madhusudana, sistemul yoga pe care Tu l-ai rezumat îmi apare impracticabil și de neîndurat pentru mine, deoarece mintea este nestatornică și fără odihnă.

Adică Arjuna, punându-se în poziția noastră spune ce e adevărat pentru noi. Procesul yoga așa cum e descris el de Patanjali Muni în Yoga Sutra sau de Krișna în capitolul 6 din Bhagavad Gita e imposibil de urmat pentru oamenii din ziua de azi. De ce? Pentru că se bazează pe faptul că putem obține succes prin forțe proprii. Și noi prin natura noastră de suflete spirituale infinitezimale suntem foarte slabi. Ce să mai zic că și era în care trăim nu e chiar menită pentru persoane cu înclinații spirituale? Știu că exact în era asta noi credem că suntem cei care au pus coada la prună, dar faptele sunt altele. Așa că Krișna îi confirmă lui Arjuna că nu e așa de ușor cu energia materială.

daivī hy eṣā guṇa-mayī
mama māyā duratyayā

Această energie divină a Mea, alcătuită din cele trei moduri ale naturii materiale, este greu de depășit.

Energia materială este o energie inferioară dar care aparține Divinității. Așa că nu e de joacă cu ea. Prin forțe proprii e practic imposibil de depășit. Dar totuși ni se dă și o soluție.

mām eva ye prapadyante
māyām etāṁ taranti te

Dar cei ce Mi s-au predat Mie pot trece cu ușurință dincolo de ea.

Krișna ne spune în continuare că există cineva care poate rezolva foarte ușor problema cu energia materială, adică chiar El. Și dacă cineva vrea să aibă o relație de iubire cu El, atunci restul se rezolvă de la sine, energia materială ne lasă în pace. Ăsta e secretul. De aceea unii se chinuie și nu progresează deloc și alții, cei care urmează bhakti yoga progresează foarte repede. Și esența în bhakti yoga e exact asta, dezvoltarea relației de iubire cu Divinitatea. Și care presupune urmarea sfaturilor Divinității așa cum sunt date ele în scrierile spirituale și cum sunt explicate de maeștrii spirituali.

Mai specific de atât, scrierile vedice recomandă incantarea maha-mantrei Hare Krișna ca fiind singurul proces fezabil în era în care trăim.

harer nāma harer nāma
harer nāmaiva kevalam
kalau nāsty eva nāsty eva
nāsty eva gatir anyathā

În această eră plină de certuri și ipocrizie, singura cale pentru eliberare este cântarea numelor sfinte ale Domnului. Nu există altă cale. Nu există altă cale. Nu există altă cale.

Deci cam asta e situația. Desigur, cei care vor neapărat să practice alt tip de yoga le urez succes. Și sigur că vor avea unele beneficii, probabil vor fi mai sănătoși dar sigur nu vor obține beneficiul real al procesului yoga, realizarea de sine.

Trăiri spirituale

Foarte multă lume asociază spiritualitatea cu experiențe ezoterice, văzutul de luminițe, tuneluri, comunicare cu ființe subtile și multe multe altele. Și dacă e să pui o întrebare cuiva, întrebarea corectă e ”ce ai simțit?”. Și desigur că toate aspectele astea mai subtile ale existenței sunt interesante dar nu prea au legătură cu spiritualitatea. Cuvântul spiritual vine de la spirit, suflet. Adică spiritualitatea are legătură cu spiritul, sufletul. Sufletul e acea parte a noastră (de fapt e ceea ce suntem noi de fapt) care e eternă. Și mai are câteva calități dar calitatea de a fi etern e relevantă pentru discuția de acum.

Pentru că ăsta e un indicator foarte important pentru a identifica ce e material și ce e spiritual. Tot ce se schimbă e material. Corpul nostru grosier de acum e evident diferit de cel de acum 10 ani. Și probabil că va fi diferit de cel de peste 10 ani. Deci concluzia logică e că corpul grosier e temporar deci material. Gândurile și emoțiile noastre sunt la fel trecătoare. Deci asta le face … ați ghicit … materiale. Sigur că înțeleg că corpul grosier e cumva și pe lângă asta mai există câteva straturi subtile. Și că unele experiențe și trăiri se pot face fără a implica neapărat corpul grosier. Da, există un corp grosier și un corp subtil. Și mintea face parte din corpul subtil.

Krișna ne spune în Bhagavad Gita ce părere are despre tot ce e material:

ye hi saṁsparśa-jā bhogā
duḥkha-yonaya eva te
ādy-antavantaḥ kaunteya
na teṣu ramate budhaḥ

O persoană inteligentă nu ia parte la cele ce sunt pricini de suferință, născute din contactul cu simțurile materiale. O, fiu al lui Kunti, asemenea plăceri au un început și-un sfârșit, așa că cel înțelept nu se lasă cuprins de desfătările lor.

Adică un om inteligent nu e foarte interesat de ce simte azi, indiferent cât de ezoteric e. El nu e interesat de vise, nu e interesat de luminițe, tuneluri, sunete, comunicări cu ființe subtile și multe alte lucruri care sunt prezentate ca fiind spirituale. Pentru că cineva inteligent înțelege că ceea ce este el de fapt nu obține o plăcere reală din aceste lucruri. Și asta nu e o filozofie pentru oamenii care se plictisesc. Cineva care a gustat un pic din plăcerea sufletului știe că aceasta nu se compară cu nici o altă plăcere din lumea materială. Așa că nu-și pierde vremea alergând după fericirea temporară.

Și de obicei diverși oameni vin la acest gen de persoane. ”Am simțit un bâzâit ca un roi de albine.” ”Cântă Hare Krișna și o să-ți treacă.” ”Am văzut o lumină albă.” ”Cântă Hare Krișna și o să-ți treacă.” ”L-am visat pe bunicul și mi-a zis …” ”Cântă Hare Krișna și o să-ți treacă.” ”Am văzut o ființă subtilă care s-a manifestat lângă patul meu.” ”Cântă Hare Krișna și o să-ți treacă.” Sigur că de obicei oamenii nu înțeleg, nu vor să accepte răspunsul. Dar răspunsul e corect.

Urmarea propriei căi

Există în diferite cercuri spirituale ideea că fiecare ar trebuie să-și urmeze propria cale. Ceea ce e adevărat, Bhagavad Gita ne spune același lucru.

śreyān sva-dharmo viguṇaḥ
para-dharmāt sv-anuṣṭhitāt
sva-dharme nidhanaṁ śreyaḥ
para-dharmo bhayāvahaḥ

E mult mai bine să-ți îndeplinești propriile datorii prescrise, chiar cu imperfecțiuni, decât datoriile altuia în mod desăvârșit. Pieirea în decursul îndeplinirii propriei datorii este mai bună decât angajarea în datoriile altuia, căci a urma calea altuia este primejdios.

Cu alte cuvinte, fiecare trebuie să-și urmeze propriul drum și să nu imite drumul altora. Pentru că suntem diferiți, nu doar din punct de vedere material ci chiar și din punct de vedere spiritual. Sigur, suntem toți suflete spirituale eterne, pline de cunoaștere și beatitudine. Și cu toate astea, fiecare dintre noi are o identitate spirituală diferită, un mod diferit în care se manifestă relația sa cu Divinitatea și cu ceilalți.

Dar din păcate atunci când se vorbește despre urmarea propriului drum, e vorba de urmarea dorințelor corpului și ale minții și nu ale sufletului, ceea ce suntem noi de fapt. Noi suntem suflete spirituale care din anumite motive s-au procopsit cu un corp și o minte materială. Și din cauza identificării cu ele, dorințele sufletului sunt acoperite de dorințele corpului și ale minții. Și de asta, atunci când vorbim de propriile dorințe, vorbim de fapt de ceva care e extern dorințelor noastre. Și de fapt chiar contrar dorințelor noastre reale, ale sufletului.

Și atunci e necesar un proces de purificare. Un proces care presupune controlul dorințelor inferioare pentru a lăsa personalitatea noastră reală, cea spirituală să iasă la lumină. Și scrierile vedice ne dau un proces pentru asta, o cale de urmat. Care pentru era în care trăim este …

harer nāma harer nāma

harer nāmaiva kevalam

kalau nāsty eva nāsty eva

nāsty eva gatir anyathā

În această eră plină de certuri și ipocrizie, singura cale de a obține eliberarea este cântarea numelor sfinte ale Domnului. Nu există altă cale. Nu există altă cale. Nu există altă cale.

Ceea ce sună contradictoriu cu ce am spus până acum. Dacă toți suntem diferiți, de ce să cântăm toți Hare Krișna? Pentru că aceste mantre ne eliberează mintea, o purifică de dorințele inferioare. Și e necesar să facem acest lucru sub îndrumarea unui maestru spiritual autentic, care e deja liber de condiționările materiale. Acest proces e menit să ne readucă în poziția noastră naturală, aceea de ființe spirituale. Și să ne aducă aminte de identitatea noastră reală, cea spirituală.

De asta, chiar dacă aparent procesul e același, fiecare persoană obține rezultate diferite. Fiecare practicant revine în poziția sa naturală, care e pentru fiecare alta. Și doar când cineva e situat în poziția sa originară, doar atunci se poate vorbi de a face cu adevărat ”ce vreau eu”, a urma propria cale.

E ca și cum un biciclist și un muzician sunt bolnavi de aceeași boală. Și muzicianul ar auzi ce tratament urmează biciclistul și ar zice: ”Dragul meu doctor, eu nu vreau să mă dau cu bicicleta. Eu vreau să cânt la vioară. De ce îmi dați aceleași medicamente ca și biciclistului?” ”Dragul meu, ești în spital pentru că suferi de aceeași boală ca și biciclistul. Rolul meu e să vă vindec și când sunteți sănătoși faceți ce vreți.”

Practic vorbind, toți suferim de aceeași boală, boala identificării cu corpul și cu mintea. Și de asta tratamentul e pentru toți același.

Caritate și caritate

Văd din când în când diverse persoane care colectează bani pentru diverse organizații caritabile. Ceea ce în sine e un demers pozitiv, e foarte bine. Caritatea este în principiu una din caracteristicile persoanelor elevate, în modul bunătății. Doar că mai contează, cum, ce, când cui etc

Bhagavad Gita definește trei tipuri de caritate conform cu modurile naturii materiale. De exemplu caritatea în modul ignoranței e definită astfel:

adeśa-kāle yad dānam
apātrebhyaś ca dīyate
asat-kṛtam avajñātaṁ
tat tāmasam udāhṛtam

Iar caritatea făcută într-un loc necurat, la vremea nepotrivită, dată persoanelor nedemne sau fără atenția și respectul cuvenit, se spune că ține de modul ignoranței.

Toate aceste detalii contează. Poate cel mai important e ce donăm. Viciile țin de obicei de modul ignoranței. Acestea includ diverse substanțe gen alcool, tutun, droguri etc. Și dacă ajutăm pe cineva în direcția asta devenim ”părtași” la aceste acțiuni și deci suferim reacțiile pentru asta. Am vrut să facem bine dar a ieșit rău. De cele mai multe ori organizațiile caritabile primesc donații în bani. Și atunci e bine să verificăm ce se întâmplă cu acești bani. Pe cine ajută ei și cum? Asta include și ”persoanele nedemne”, persoane care nu știm ce fac cu acești bani și o să-i folosească pentru activități în modul ignoranței. Caritatea în modul pasiunii e definită astfel:

yat tu pratyupakārārthaṁ
phalam uddiśya vā punaḥ
dīyate ca parikliṣṭaṁ
tad dānaṁ rājasaṁ smṛtam

Caritatea făcută așteptând vreo răsplată sau cu dorința obținerii fructului, sau făcută în silă, se spune că ține de modul pasiunii.

Caritatea în modul pasiunii e făcută cu mentalitatea ”să vadă oamenii ce caritabil sunt eu”. Adică trebuie filmată și dată la televiziune sau măcar pe Facebook. Și o formă mai subtilă e că … lasă că e karmă bună, nu e filmat dar cine aplică legile karmei în univers vede. Sau poate că e făcută cui ar trebui dar cam în scârbă, să nu zică lumea că sunt zgârcit. Caritatea în modul bunătății e definită astfel:

dātavyam iti yad dānaṁ
dīyate ’nupakāriṇe
deśe kāle ca pātre ca
tad dānaṁ sāttvikaṁ smṛtam

A da în caritate ca o îndatorire, fără a aștepta vreo răsplată, la timpul și locul potrivit și dată celui care o merită, aceea este socotită ca ținând de modul bunătății.

Adică fac asta pentru că ”așa e bine” nu că mi-ar ieși ceva. Și știu ce să dau, cui, când, cum și așa mai departe. Activitățile în modul bunătății includ deschiderea de școli, spitale, hrănirea sărmanilor și așa mai departe. Dar evident și aici contează ce învață copiii respectivi la școală, ce dăm de mâncare sărmanilor și așa mai departe. De exemplu hrana cu carne e în modul ignoranței și efectele karmice pentru consumarea și distribuirea ei nu sunt foarte bune. Și ca să fiu și mai cârcotaș, de obicei o parte din bani merg la cei care strâng acei bani, de multe ori persoane nu foarte elevate și care le folosesc tot într-un mod nu foarte elevat.

Am făcut toate aceste precizări pentru ca să fie clar că lucrurile sunt complexe, nu e așa de ușor să faci gesturi de caritate în mod corect, adică în modul bunătății. De asta, în mod tradițional caritatea se acorda persoanelor elevate spiritual care știu cum să implementeze aceste lucruri în mod corect. De exemplu, unui alcoolic i-ar fi oferit hrană în modul bunătății și poate suportul necesar pentru dezintoxicare.

Și chiar mai mult de atât. Pentru că această caritate în modul bunătății ajută și nu foarte. De exemplu, cineva care e sărac, e sărac din anumite motive, activitățile sale din trecut au dus la reacțiile neplăcute din prezent. Și dacă-i dau ceva de mâncare, eu fac doar o cârpeală. Rezolv temporar problema, dar el tot va trebui să consume reacțiile neplăcute cândva. Și atunci ar fi bine să-l ajut să găsească o soluție permanentă la problemele lui.

De fapt, conform cu literatura vedică, toți cei din lumea materială sunt sărmani, toată lumea suferă, chiar dacă unii mai mult și alții mai puțini. Și cel mai bun tip de caritate e să dăm oamenilor cunoașterea spirituală, să-i ajutăm să revină în poziția lor naturală de suflete spirituale eterne pline de cunoaștere și beatitudine.