Văd din când în când diverse persoane care colectează bani pentru diverse organizații caritabile. Ceea ce în sine e un demers pozitiv, e foarte bine. Caritatea este în principiu una din caracteristicile persoanelor elevate, în modul bunătății. Doar că mai contează, cum, ce, când cui etc
Bhagavad Gita definește trei tipuri de caritate conform cu modurile naturii materiale. De exemplu caritatea în modul ignoranței e definită astfel:
adeśa-kāle yad dānam
apātrebhyaś ca dīyate
asat-kṛtam avajñātaṁ
tat tāmasam udāhṛtam
Iar caritatea făcută într-un loc necurat, la vremea nepotrivită, dată persoanelor nedemne sau fără atenția și respectul cuvenit, se spune că ține de modul ignoranței.
Toate aceste detalii contează. Poate cel mai important e ce donăm. Viciile țin de obicei de modul ignoranței. Acestea includ diverse substanțe gen alcool, tutun, droguri etc. Și dacă ajutăm pe cineva în direcția asta devenim ”părtași” la aceste acțiuni și deci suferim reacțiile pentru asta. Am vrut să facem bine dar a ieșit rău. De cele mai multe ori organizațiile caritabile primesc donații în bani. Și atunci e bine să verificăm ce se întâmplă cu acești bani. Pe cine ajută ei și cum? Asta include și ”persoanele nedemne”, persoane care nu știm ce fac cu acești bani și o să-i folosească pentru activități în modul ignoranței. Caritatea în modul pasiunii e definită astfel:
yat tu pratyupakārārthaṁ
phalam uddiśya vā punaḥ
dīyate ca parikliṣṭaṁ
tad dānaṁ rājasaṁ smṛtam
Caritatea făcută așteptând vreo răsplată sau cu dorința obținerii fructului, sau făcută în silă, se spune că ține de modul pasiunii.
Caritatea în modul pasiunii e făcută cu mentalitatea ”să vadă oamenii ce caritabil sunt eu”. Adică trebuie filmată și dată la televiziune sau măcar pe Facebook. Și o formă mai subtilă e că … lasă că e karmă bună, nu e filmat dar cine aplică legile karmei în univers vede. Sau poate că e făcută cui ar trebui dar cam în scârbă, să nu zică lumea că sunt zgârcit. Caritatea în modul bunătății e definită astfel:
dātavyam iti yad dānaṁ
dīyate ’nupakāriṇe
deśe kāle ca pātre ca
tad dānaṁ sāttvikaṁ smṛtam
A da în caritate ca o îndatorire, fără a aștepta vreo răsplată, la timpul și locul potrivit și dată celui care o merită, aceea este socotită ca ținând de modul bunătății.
Adică fac asta pentru că ”așa e bine” nu că mi-ar ieși ceva. Și știu ce să dau, cui, când, cum și așa mai departe. Activitățile în modul bunătății includ deschiderea de școli, spitale, hrănirea sărmanilor și așa mai departe. Dar evident și aici contează ce învață copiii respectivi la școală, ce dăm de mâncare sărmanilor și așa mai departe. De exemplu hrana cu carne e în modul ignoranței și efectele karmice pentru consumarea și distribuirea ei nu sunt foarte bune. Și ca să fiu și mai cârcotaș, de obicei o parte din bani merg la cei care strâng acei bani, de multe ori persoane nu foarte elevate și care le folosesc tot într-un mod nu foarte elevat.
Am făcut toate aceste precizări pentru ca să fie clar că lucrurile sunt complexe, nu e așa de ușor să faci gesturi de caritate în mod corect, adică în modul bunătății. De asta, în mod tradițional caritatea se acorda persoanelor elevate spiritual care știu cum să implementeze aceste lucruri în mod corect. De exemplu, unui alcoolic i-ar fi oferit hrană în modul bunătății și poate suportul necesar pentru dezintoxicare.
Și chiar mai mult de atât. Pentru că această caritate în modul bunătății ajută și nu foarte. De exemplu, cineva care e sărac, e sărac din anumite motive, activitățile sale din trecut au dus la reacțiile neplăcute din prezent. Și dacă-i dau ceva de mâncare, eu fac doar o cârpeală. Rezolv temporar problema, dar el tot va trebui să consume reacțiile neplăcute cândva. Și atunci ar fi bine să-l ajut să găsească o soluție permanentă la problemele lui.
De fapt, conform cu literatura vedică, toți cei din lumea materială sunt sărmani, toată lumea suferă, chiar dacă unii mai mult și alții mai puțini. Și cel mai bun tip de caritate e să dăm oamenilor cunoașterea spirituală, să-i ajutăm să revină în poziția lor naturală de suflete spirituale eterne pline de cunoaștere și beatitudine.