Ce nu e yoga?

Am văzut pe facebook că cineva a sharuit un filmuleț cu ocazia zilei internaționale a yoga. Și filmulețul era cu un copil din India care făcea câteva asana foarte complicate (filmulețul e disponibil mai jos). Și desigur că dintr-o perspectivă, gradul de control pe care-l are copilul asupra corpului său e impresionant. Majoritatea dintre noi nici nu ar visa să poată face aceste asane vreodată.

Vestea bună e că nici nu e necesar. Patanjali Muni, cel care este cumva “părintele” yoga vorbește despre asana ca fiind o postură în care stai confortabil. Atât. Stai liniștit într-un loc, preferabil cu trunchiul, gâtul și capul într-o linie dreaptă și faci meditație. Și da, e bine să poți să stai cât de cât într-un loc confortabil când faci meditație și să nu te doară toate. Pentru că dacă vrei să obții rezultate în meditație (cel puțin în meditația clasică) ar trebui să stai în meditație ceva mai mult de 5-10 minute.

Deci desigur că e bine să ai un corp cât de cât sănătos. Dar scopul yoga nu e să ai un corp sănătos. Scopul yoga nu e nici măcar să obținem pacea minții. Scopul yoga realizarea de sine. Și până la urmă realizarea de sine nu prea are legătură cu cât de sănătos sau flexibil e corpul nostru. Realizarea de sine e cu totul altceva. Așa că eu personal când văd astfel de manifestări și pe cineva care realizează asane foarte complexe pur și simplu îmi zic ceva de genul: “E interesant dar când începe yoga?”

 

 

E compatibilă yoga cu creștinismul?

Recent biserica ortodoxă din Grecia a protestat foarte vehement împotriva yoga în contextul faptului că yoga este permisă în spațiile publice în aer liber. Și biserica ortodoxă din România s-a aliniat acestei poziții și a definit yoga ca fiind incompatibilă cu creștinismul. Și citez câteva pasaje de acolo:

Yoga nu are absolut nici legătură cu spațiul și spiritualitatea Revelației iudeo-creștine. Yoga apare într-un sistem religios totalmente diferit, care nu îl include pe Dumnezeu că Persoană, deci care structural e opus creștinismului. … Yoga îl exclude pe Dumnezeu ca Persoană în relație cu care ne mântuim, propunând tehnici de eliberare din lume și având că finalitate ruperea sinelui de lume și dizolvarea lui. Creștinismul, dimpotrivă, este personalist atât în plan transcendent, cât și iminent, fiind rodul Revelației înseși care s-a împlinit prin întruparea personală a lui Dumnezeu. De aceea, yoga și spiritualitatea creștină sunt perfect incompatibile, aparținând fiecare unor spații și paradigme religioase și culturale profund diferite.

Ca de obicei, o să mă abțin de la alte considerente decât cele filozofice și o să răspund pur și simplu la întrebare. E o întrebare care apare destul de des, rostită sau nerostită. Așa că o să răspund din 3 perspective, pentru că răspunsul depinde de ce înțelegem noi prin yoga.

Yoga ca practică fizică

Dacă e să fim foarte practici, ceea ce se face la noi sub stindardul yoga sunt practici fizice. Adică e un fel de stretching, evident puțin mai inteligent. Și (uneori, foarte rar) ceva exerciții de respirație care să ajute la echilibrarea energiilor subtile din corp. Deci din perspectiva asta “yoga” nu e altceva decât un fel de fitness mai sofisticat. Și atunci întrebarea e simplă. E sportul permis pentru creștini? E fitness-ul permis pentru creștini? Nu știu care e răspunsul. Dar dacă e … atunci și fitness-ul cu aromă de “yoga” ar trebui să fie permis.

Yoga ca filozofie

Dacă vorbim despre yoga ca filozofie atunci lucrurile pot sta “puțin” altfel. Evident că filozofia tradițională yoga are un anumit mesaj. Dar acest mesaj a fost modificat în nenumărate feluri așa că fiecare școală are propria filozofie. Și evident aceste filozofii pot fi compatibile sau incompatibile cu filozofia creștină. Deci răspunsul e că depinde … Așa că e datoria fiecărui creștin să cunoască bine filozofia creștină, să înțeleagă școala cu care are contact și să decidă.

Știu că asta înseamnă un efort intelectual dar asta e … nu poți să spui că toate lucrurile sunt la fel. Desigur … e mai ușor să arăți cu degetul fără să înțelegi dar nu știu dacă e productiv. Există un citat celebru de la Carl Jung care spune:

Să gândești e greu, de aceea majoritatea oamenilor judecă.

Yoga ca practică devoțională

Dacă e să analizăm filozofia originală … ea are o anumită concluzie. Majoritatea școlilor de yoga folosesc ca referință “Yoga Sutra” scrisă de Patanjali Muni. Și unul dintre yoghinii care apărea în acest articol dădea ca argument faptul că în această scriere există un pas numit ishvarapranidhana, adică contemplarea Divinității sau mai specific predarea în fața Divinității. Ceea ce e corect … deși personal sunt foarte circumspect. Nu am cunoscut încă acel yoghin care să știe ce înseamnă acest pas.

Și a mai adăugat un aspect legat de ceea ce înseamnă cuvântul yoga. De fapt cuvântul în sine înseamnă același lucru cu cuvântul religie, a relega, a reconecta sufletul individual și sufletul suprem. Și scopul yoga este samadhi, exact această uniune. Ca să fim sinceri … acest samadhi e de două tipuri mai mari. Un tip de samadhi e uniunea, contopirea. Ceea ce e un deziderat incompatibil cu filozofia creștină. Și din păcate majoritatea yoghinilor doresc acest tip de samadhi.

Și celălalt tip este o uniune a conștiinței, o relație devoțională, de iubire între sufletul individual și Sufletul Suprem. Care Suflet Suprem e o persoană. Și dacă ne uităm în cealaltă referință pentru yoga, Bhagavad Gita, lucrurile sunt foarte clare în acest sens. Meditația înseamnă meditația asupra Persoanei Supreme cu scopul de a avea un contact, o relație de iubire cu Persoana Supremă. Ceea ce e evident același lucru cu ceea ce spune Isus Hristos. “Iubește-l pe Domnul Dumnezeul tău …” Încununarea tuturor yoga este exact acest pas, yoga devoțională numită bhakti yoga. Și creștinismul de fapt este o formă de bhakti yoga. Deci din perspectiva asta nu există nici o incompatibilitate.

Pe scurt …

Dacă e să răspund pe scurt la această întrebare, răspunsul e ca de obicei … depinde. Și ar trebui ca creștinii să-și folosească puțin inteligența și să decidă singuri dacă ceea ce fac ei sub denumirea de “yoga” e sau nu compatibil cu creștinismul …

Un milion de oameni meditează …

Am primit o invitație ca în 4-5 aprilie, un milion de oameni să mediteze pentru a ”elibera și a ne recupera lumea”. Evident că atunci se deschide nu știu ce portal și energia e mai puternică. Așa că am zis să-mi dau cu părerea despre asta.

O să particip la eveniment?

Da, o să particip. Și nu pentru că se ”adună” un milion de oameni ci pentru că oricum asta fac, meditez zilnic 2 ore și încerc să fac și multe alte activități spirituale. Așa că nu am nevoie de un motiv special ca să meditez. Fac ceva deosebit în situația asta? Poate că sunt un pic mai ”agresiv” în a încerca să ajung la oameni pentru că e o perioadă în care oamenii au nevoie de ajutor și sunt conștienți de asta.

Desigur, apreciez că oamenii s-au gândit să mediteze. Și desigur că am unele mici rezerve în privința definiției pe care o dau cei care ”organizează” evenimentul meditației. Conceptul de meditație e atât de prost utilizat în ziua de azi încât am ”mici” dubii că acest gen de eveniment chiar o să ducă la o schimbare.

Fiecare zi e o zi bună pentru meditație

Un aspect foarte important e conștiința celor care meditează. Adică nu e neapărat o chestiune de număr. Pot fi milioane de oameni care ”meditează” și care nu obțin nimic și poate fi o singură persoană care poate schimba conștiința întregii umanități.

Dar desigur … apreciez ideea. Și un aspect foarte interesant e că dacă tot se pornesc aceste persoane, ar fi interesant ca ele să continue acest proces de meditație și după 4-5 aprilie. Pentru că singurul lucru care poate schimba această lume este o schimbare radicală a oamenilor. Semnele sunt destul de clare că nu mai merge cu ”cârpeli”, energia materială încearcă să ne trezească, să ne convingă că nu mai putem să trăim în felul în care o facem.

Ce putem face?

Toate lucrurile care se întâmplă acum sunt rezultatul acțiunilor noastre trecute. Și dacă nu ne plac rezultatele atunci poate că ar trebui să încercăm să facem altfel. De asta e necesar să existe o schimbare reală a conștiinței noastre. Altfel, mai devreme sau mai târziu, energia materială va aplica noi corecții, poate chiar din ce în ce mai dure.

De asta nu cred că faptul că 1 milion de oameni stau cu ochii închiși 15 minute poate schimba ceva. E absolut necesar ca acei 1 milion de oameni să-și chiar schimbe conștiința. Practica spirituală nu înseamnă 15 minute pe zi de meditație, ea înseamnă 24 de ore din 24. Fiecare acțiune pe care o facem ar trebui să fie în acord cu principii spirituale.

Circula prin mediile online un dialog celebru gen: ”Cine vrea schimbare?” Și evident că toți ar vrea. Dar întrebarea logică e: ”Cine vrea să se schimbe?” Ăsta e testul adevărat …

Femeile în iegări și yoga se întoarce

Am vorbit într-un articol precedent despre femeile în iegări de la yoga. Și evident câteva feministe s-au agitat că ce am cu femeile. Pe scurt … nu am nimic. Și nici măcar cu iegării. Adică na … dacă faci stretching trebuie să porți ceva confortabil, nu poți să faci stretching în blugi. Singurul lucru care mă deranjează e că se face acest lucru în numele yoga. Și yoga e cu totul altceva.

Întâmplător discutam cu o doamnă instructor de yoga și chiar ea îmi spunea că de fapt face pilates pentru că … asta cere piața. Ceea ce e de înțeles … trebuie să trăiască și ea cumva. Problema pe care o reclam eu e una de sinceritate. Adică dacă faci asane din yoga cu un alt scop decât scopul natural al yoga, spune că faci stretching inspirat din yoga sau că faci pilates (probabil că ăsta e termenul tehnic corect). Că vrei să îți vindeci spatele și ești un pic stresat de la job. Dar nu îmi spune că faci o practică spirituală.

Sinceritatea

Dacă tot e vorba de yoga, unul dintre primele principii pe care ar trebui să le înveți la yoga e să fii sincer. Nu neapărat în exterior, asta e ceva secundar. Mult mai important e să fii sincer cu tine însuți. Să nu pretinzi că ești altcineva decât ești și să nu pretinzi că faci altceva decât faci. Adică să nu faci stretching și să zici că faci yoga, o practică spirituală.

O să-mi ziceți că există la studiourile de yoga și oameni sinceri. Ceea ce e evident. Sunt acei oameni care chiar vor în mod sincer să progreseze din punct de vedere spiritual. Și acești oameni sunt cei care trec dincolo de ”politica externă” a unui instructor de yoga, care vor să afle cum pot să progreseze din punct de vedere spiritual. Și acești oameni nu se asociază cu acei practicanți care nu vor să progreseze din punct de vedere spiritual. Îi salută dar nu stă să-și piardă vremea ”vorbind discuții” cu ei.

Și dacă o mișcare spirituală nu poate să-i dea răspunsurile pe care le caută atunci se duce la alta. Și e dispus să se detașeze de x ani de muncă, un statut ”social” etc pentru că … progresul spiritual e mai important. Sigur și aici e o probă de sinceritate … chiar a urmat instrucțiunile? Chiar e o problemă cu mișcarea respectivă sau cu modul cu a urmat chiar el?

Căutarea spirituală

Nu sunt neapărat un model de sinceritate, dar o să mă dau totuși de exemplu. La începutul căutărilor mele spirituale am încercat diverse variante (mai mult sau mai puțin inteligente). Am încercat practici învățate online (ceea ce nu recomand) și am participat în diverse grupuri spirituale. Și de fiecare dată când am mers undeva am avut o întrebare, sub diverse forme.

Cum ating iluminarea? Sigur că habar n-aveam eu ce e aia, auzisem un termen. Dar știam că există un scop superior în practica spirituală și că spre asta trebuie să tindem. Și tuturor le-am cerut să-mi spună ce să fac pentru a ajunge la acel scop. Adică nu lucrurile alea pe care le zici celor care vin prima dată ca să nu-i sperii, ci practicile pentru cei care chiar vor să facă ceva. Și am urmat practicile exact așa cum mi-au fost indicate. Și după ceva vreme am tras linia și dacă mișcarea respectivă nu avea răspunsuri satisfăcătoare am plecat mai departe. Pentru că nu aveam de gând să mă complac, să-mi pierd vremea aiurea.

Și asta m-a ajutat foarte tare. Și până la urmă am găsit o practică spirituală autentică. Sigur că am mai avut și derapaje, momente de ”lasă bă că merge și așa”. Așa că, în loc să se supere pe mine că le arăt Yoga Sutra, așa zișii yoghini ar putea să fie sinceri și să recunoască ceea ce e evident … că nu fac yoga. Și dacă metoda yoga pe care o practică ei (gen hatha yoga) nu funcționează (și nu prea funcționează în era în care trăim noi) să încerce alta care funcționează (adică bhakti yoga).

 

Yoga și femeile în ”egări”

Am văzut o domnișoară, instructor de yoga, care a primit un mesaj de la un domn pe Facebook care suna ceva de genul: ”Îmi place yoga. Îmi plac femeile în egări și la yoga toate sunt în egări.” Desigur, un mesaj penibil. Și din păcate starea asta e generalizată. Agitați din punct de vedere sexual, bărbații din ziua de azi, văd femeile ca obiecte ale satisfacerii lor sexuale și nu ca suflete. Ceea ce e foarte nasol.

Există și explicații cum s-a ajuns aici. Sunt foarte mulți factori: reclamele în care o femeie aproape dezbrăcată te invită să cumperi detergent, talk-showurile care au inevitabil o astfel de femeie în platou, filmele porno și multe altele. Sigur că astea nu sunt neapărat scuze dar societatea e de așa natură încât să agite bărbații din punct de vedere sexual. Desigur, asta nu e neapărat o scuză. Și evident că respectivii par persoane ”respectabile”, domnul respectiv e îmbrăcat la costum și ar putea fi un director de bancă de exemplu. În fine … nu despre asta voiam să vorbesc.

La yoga sunt femei în egări

Pe de altă parte, în cazul ăsta se aplică și principiul ”gura păcătosului adevăr grăiește”. Yoga în ziua de azi chiar asta înseamnă. Femei în colanți care fac stretching pentru simplul motiv că e mai eficient decât să mergi la sală. Femeile sunt atrase de yoga pentru a-și menține corpul frumos și tânăr. Și evident pentru a se mai relaxa ca să mai poată îndura atmosfera din ce în ce mai stresantă de la locul de muncă. Și care desigur vorbesc cuvinte mari despre dimensiunea ”spirituală” a yoga.

Dar din păcate dimensiunea spirituală, ceea ce e yoga de fapt, e practic inexistentă. Yoga lui Patanjali sau yoga din Bhagavad Gita e cu totul altceva. Nu e despre cum să avem succes, nu e despre cum să ne cumpărăm o mașină mai puternică, ci chiar din contră. E despre cum să ne detașăm de lumea materială, să înțelegem poziția noastră naturală de suflete spirituale și că locul nostru nici măcar nu e aici, în lumea materială. Ceea ce necesită mai mult decât o oră pe zi din când în când la ”sala” de yoga. Necesită o cu totul altă viziune asupra vieții.

Deci, din păcate, ”domnul” nostru are dreptate. Yoga în ziua de azi înseamnă câteva femei în colanți care fac stretching …